marți, 6 februarie 2018

Dragii mei, viitori părinţi



Dragii mei, viitori părinţi, 

 Aici unde sunt acum este foarte întuneric şi cu greu am reuşit să vorbesc cu cineva şi să-l conving să vă scrie. I-am promis că n-o să fac prea mari probleme când o să vin în familia voastră, aşa că a acceptat propunerea mea şi a spus că e de acord să vă scrie o scrisoare în numele meu. Eu nu ştiu încă alfabetul şi nici să scriu, dar această persoană a spus că mă ajută. 
 Mai sunt 2 luni până voi face cunoştinţă cu voi,  vă rog să mă aşteptaţi cu răbdare. Mami, te rog, spune-i lui tati să nu se mai îngrijoreze atât de mult în ceea ce priveşte viitoarele mele haine, scutece şi altele, nu e bine pentru sănătatea lui. Eu vreau să trăiască mulţi ani cu mine, să mă sprijine şi să mă încurajeze în momentele dificile. Şi mai vreau să-l văd şi la bătrâneţe, într-un scaun balansoar, aşteptându-mă cu drag să vă fac o vizită. Dacă nu şi nu, atunci spune-i că mă supăr pe el. Şi nepoţii lui vor să facă cunoştinţă cu el, sănătatea lui nu trebuie să aibă de suferit de pe urma grijilor inutile pentru hainele şi jucăriile mele.  
 Chiar din acest motiv m-am decis să vă contactez, pentru a vă da un sfat în ceea ce priveşte hainele, jucăriile, scutecele şi alte produse pentru mine. Eu am mai încercat să vă atrag atenţia cu câte un picior în burtică sau cu minute în care eram foarte agitat, dar mesajul nu a ajuns cum trebuie la destinatar.
 Iată sfatul meu! Tată, deschide laptop-ul şi scrie aşa: şerveţele umede bebeluşi, scutece ecologice bebeluşi şi haine bebeluşi bumbac organic în bara de căutare a site-ului Puffinaut. Produsele de pe site-ul lor mi le doresc. Nu mai căuta degeaba prin zeci de magazine, pur şi simplu, urmează-mi sfatul. Dacă vrei să-mi placă ce-mi cumperi, ascultă-mi dorinţa. 
 Bine, dacă încă nu te-am convins (cred că eşti un tip mai hotărât), atunci îmi poţi cumpăra, pe lângă produsele de igienă, un body pentru bebeluşi pe care scrie “Love Dad”. Eşti mulţumit acum? Îmi poţi cumpăra orice de pe Puffinaut, pentru că au produse organice, bio, fără chimicale, pesticide şi vopseluri toxice. De asemenea, sunt fine la atingere şi au trecut prin procese riguroase de testare şi certificări pentru a garanta siguranţa lor.

Cu iubire,

Viitorul vostru copil. 

Recenzie: "Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi" de Karen Joy Fowler


Editura: Litera;
Număr de pagini: 352;
Categorie: Beletristică;
Titlu original: We Are All Completely Beside Ourselves;
Anul publicării: 2015.

În copilărie, Rosemary obișnuia să vorbească tot timpul. Atât de mult, încât părinții ei îi cereau să înceapă cu mijlocul atunci când voia să povestească ceva. Acum, Rosemary a intrat la colegiu și vorbește foarte puțin. Și, categoric, nu vorbește despre familia ei.
Deși a rămas singură la părinți, a avut cândva o soră de aceeași vârstă cu ea, Fern, și un frate mai mare. Amândoi au dispărut din viața ei. Ceva unic legat de Fern o face să ne spună povestea ei: de la mijloc către sfârșit și înapoi la început.
O carte despre despre dragoste, familie și secrete; și despre două surori care nu seamănă cu nici unele pe care le-ați cunoscut vreodată.

Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi” este a opta carte citită anul acesta şi prima pe care am terminat-o în luna februarie. Este o carte profundă, care, spre final, te face să plângi. Am început să o citesc cu gândul că o fata nu e de acord cu ce se întâmplă în jurul ei, mie asta mi-a inspirat titlul romanului, însă am dat peste o poveste minunată, scrisă într-un mod unic şi original, care m-a făcut să spun că încă mai există oameni buni pe această lume. 

Karen Joy Fowler reuşeşte să construiască un roman cu o structură puţin “ciudată”, în sensul că ni se narează prima dată mijlocul romanului, sfârşitul lui şi respectiv începutul lui, în această ordine. Mie mi s-a părut puţin bulversant la început, dar lucrurile s-au îndreptat spre final. Nu este o tehnică care să atragă toţi cititorii, cei cărora le plac romanele cu acţiune cronologică, nu le recomand “Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi”. Dar, dacă puteţi face o excepţie, nu veţi regreta. Promit! 

Mi-a fost destul de greu să mă ataşez de personaje la început, parcă prea simple. M-am înşelat, personajele, după ce te “scufunzi” în acţiune, sunt creionate cu fiecare pagină citită, dezvăluindu-i cititorului caracteristicile fiecărui personaj. Pe mine acţiunea m-a prins cam pe la mijlocul romanului, după primele 150 de pagini. Am tras puţin de acele 150 de pagini, apoi n-am mai lăsat romanul din mână. Eram complet “scufundat” în acţiune şi voiam tot mai tare să văd ce se mai petrece şi în ce situaţii vor mai fi puse personajele.

Rosemary este o fetiţă frumoasă şi admirată încă din copilărie, dar nu la fel de mult ca sora ei, Fern. Acest lucru nu o interesează. Singurul lucru care o interesează pe Rosemary este să se înţeleagă bine cu surioara ei şi să spună totul de la mijloc. Atunci când voia să zică ceva, Rosemary era încurajată să înceapă cu mijlocul, pentru că avea obiceiul de a vorbi mult, cel care o asculta plictisindu-se până la finalul discursului ei. Crescând, aproape că nu mai vorbeşte deloc, dându-şi seama că este mai bine dacă îşi ţine gura închisă, un lucru foarte greu pentru ea. Mai avea şi un frate, pe nume Lowell, care o iubea mult şi, mai mereu, o primea pe Rosemary să doarmă cu el, când acesteia îi era frică. În patul lui se simţea în siguranţă şi departe de tot ceea ce o supăra. Ideea este că Fern nu e o soră normală şi de la ea pornesc toate buclucurile, însă nu ea este de vină pentru ele. În curând, sora lui Rosemary părăseşte casa, iar Rosemary este trimisă la bunici. La fel, fratele ei dispare într-un mod suspect. Ce se întâmplă cu ei? Unde sunt şi de ce au plecat? Cum se termină romanul?

“Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi” a fost o lectură excelentă şi scrisă într-un mod original. Eu am notat-o cu 4 din 5 steluţe pe Goodreads. Recomand cu încredere! 

Karen Joy Fowler este o autoare americană contemporană, născută în Bloomington, Indiana. Dintre cele șase romane și trei culegeri de proză scurtă scrise până în prezent, volumul Sarah Canary a câștigat medalia Commonwealth pentru cel mai bun roman de debut scris de un californian, Sister Noon a fost finalist la Premiul PEN /Faulkner pentru ficțiune în 2001, iar romanul The Jane Austen Book Club a rămas în topul New York Times al celor mai bine vândute cărți timp de treisprezece săptămâni și a fost ecranizat în producția cinematografică cu același nume. Al șaselea roman al autoarei, Ne-am ieșit cu toții complet din minți, a câștigat Premiul PEN / Faulkner pentru ficțiune în 2013 și s-a aflat pe lista scurtă de nominalizări la Premiul Man Booker în 2014. 

Mulţumesc mult, Libris, pentru exemplar!

miercuri, 31 ianuarie 2018

Surprinde cele mai frumoase trasee cu camera auto DVR Navitel


  Cel mai fain cadou pe care l-am primit vreodată de ziua mea a fost o vacanţă de o săptămână în Provence, Franţa. Nu mă aşteptam, dar mama mea a considerat că merit această vacanţă, întrucât ştia că îmi place lavanda. Nici nu e greu de ghicit: am un săculeţ cu lavandă pe un raft, în bibliotecă, poza de copertă de pe facebook e cu un câmp de lavandă, iar parfumul pe care-l folosesc acum are aromă de lavandă, lămâie şi muşcată. 
  2 bilete dus-întors Bucureşti-Provence, plecarea peste o săptămână, totul cadou, ce-ţi poţi dori mai mult? 
 A doua zi, am anunţat-o şi pe prietena mea, ne-am făcut bagajul şi am pornit spre aeroport. 
 Zborul a decurs fără incidente. Vremea era atât de frumoasă în Provence!   Soarele provensal ne mângâia fețele, mirosul de lavandă ne îmbrăţişa din toate părţile, iar localnici ne zâmbeu fără reţineri. 
 Am închiriat o maşină şi am pornit spre comuna Saint Martin de Pallières, întrucât acolo ne-a rezervat o cameră mama mea. 
 După vreo 5 ore de condus, drumul era împărţit în două benzi, mărginite de câmpuri de lavandă mov, parfumată. Într-un câmp de lavandă, o femei cu un coş de braţ şi cu o pălărie albă pe cap culegea lavandă, îngândurată.
- Ah, nu! Starea de spirit a prietenei mele se schimbase în câteva secunde. 
- Ce-ai păţit? 
- Nu mai am baterie la telefon. Încercam să filmez drumul atât de liniştit şi liber, dar şi rândurile de lavandă...
- Caută, te rog, în rucsacul meu, vezi că e o cameră auto DVR Navitel, cât timp opresc eu maşina.
 Am tras maşina pe dreapta şi am fixat camera auto. 
- Ce imagine clară! Habar n-aveam că ai o cameră auto în rucsac. De ce n-ai fixat-o deja? Eu cred că aş fi filmat şi drumul până la serviciu, la cât de fain se vede.
- M-am gândit că o să ne folosească. Filmarea ne va rămâne ca amintire.
- Ce model e?
- NAVITEL MSR700. 1080P full HD. Unghi larg de vizualizare de 170°. Înregistrare în buclă continuă, fără pauze între fragmentele video. Mi-am luat-o când am citit câteva review-uri pe internet, nu de mult. Asta e o ocazie specială, aşa că am zis să o folosim pentru prima dată. Într-adevăr, chiar e minunată!




 Am ajuns la destinaţie pe înserat, când cerul era împărţit în fâşii roşiatice, iar soarele se retrăsese în nori, coborând lent. O pasăre Chaffinch poposi într-un arbore, probabil ostenită, după o lungă călătorie. Ne-am retras şi noi în camera hotelului, odihnindu-ne după o lungă, dar frumoasă zi. 

sursă poza 1: pixabay.com
sursă poze colaj: navitel.ro

miercuri, 24 ianuarie 2018

Icre de chia


  Reţeta acestor "icre" este foarte simplă, uşoară şi se pregăteşte într-un timp record. Dacă sunteţi ocupaţi şi nu aveţi timp pentru gătit, atunci această reţetă o să vă ajute. Pe lângă faptul că sunt delicioase, "icrele" de chia sunt o alternativă sănătoasă pentru icrele de peşte. 

  Înainte să scriu reţeta, vreau să vă spun câteva informaţii despre seminţele de chia. Acestea conţin: de 5 ori mai mult calciu decât laptele, de 3 ori mai mulţi antioxidanţi decât afinele, de 3 ori mai mult fier decât spanacul, de 2 ori mai multe proteine decât orice alte boabe, seminţe sau nu şi de 2 ori mai mult potasiu decât o banană.

Eu m-am inspirat de aici.




Ingrediente:

+ 75 g. seminţe de chia Sanovita
+ 100 ml. apă
+ 2 linguri ulei vegetal
+ 1 ceapă
+ zeama de la o jumătate de lămâie
+ un praf generos de sare

Mod de preparare:

1. Seminţele de chia se amestecă cu apa, zeama de lămâie şi sarea timp de 5-7 minute, până ce amestecul devine gelatinos şi se încheagă. 

2. Peste seminţele de chia se pune uleiul vegetal, iar apoi ceapa tocată mărunt. 

3. Se omogenizează şi icrele se pot servi. 

4. Poftă Bună!



marți, 16 ianuarie 2018

"Femeia din Orient Express" de LINDSAY JAYNE ASHFORD


"Femeia din Orient Express" de LINDSAY JAYNE ASHFORD

Agatha Christie intr-o calatorie plina de secrete si mistere

Dezorientata din cauza unei casnicii nefericite, Agatha Christie se deghizeaza si urca in Orient Express. Dar, spre deosebire de Hercule Poirot, faimosul ei detectiv, ea nu poate dezlega misterele calatoriei.

Trenul isi urmeaza drumul, pasagerii prind contur, trecutul ii insoteste neincetat. Și mai ales pasagerele au ceva de ascuns. Prizoniere in nefericirea lor, toate femeile cunoscute in Orient Express isi pazesc strasnic secretele. Însa, pe masura ce trenul care se indreapta spre Orientul Mijlociu merge tot mai incet, vietile lor paralele ajung sa se intersecteze tot mai mult.

Roman in care literatura de atmosfera se intalneste cu suspansul si mizeaza pe complexitate emotionala, Femeia din Orient Express pune sub lupa legaturile dintre femei, forta suferintei si puterea secretelor.

sursa: Nemira.ro

vineri, 12 ianuarie 2018

Vara aceasta voi arăta mai bine, cu ajutorul programului RESET


 Gândul îmi fuge pentru un moment la o după-amiază de vară, petrecută pe plajă. Zgomotul valurilor ce se sparg la mal sau lovindu-se de stabilopozi mă face să închid ochii pentru o clipă. Câţiva pescăruşi zboară fericiţi pe cer, croncănind voioşi, îndepărtându-se. Mirosul apei sărate îmi răsfaţă nările şi doi-trei copii aleargă spre apă, aruncând nisip pe şezlongul meu, dar nu îi cert, nici măcar nu-mi deschid ochii. O briză uşoară suflă şi îmi răcoreşte pielea puţin arsă de soare. Pentru o clipă lumina soarelui nu mai este puternică, aşa că deschid ochii şi mă ridic. În încercarea de a mă ridica, nu am cum să nu observ burta mea. Auch, asta n-are ce căuta în peisaj! 

 În fiecare zi reuşesc să mănânc nesănătos şi aiurea. Nu respect cele 3 mese zilnice şi iau gustări de câte ori îmi este foame. De vreo câteva zeci de ori m-am hotărât să ţin o dietă, dar, de fiecare data, mi-am promis că am să încep dieta de lunea (luna :D ) viitoare.  

 Anul 2018 se anunţă anul schimbărilor pentru mine şi sper ca toate schimbările să devină realitate până la sfârşitul anului. M-am înarmat cu motivaţie şi cu o dorinţă arzătoare de a nu mă da bătut - nu şi anul acesta. I can do this!  Încă mai am timp până la vară! Şi pentru că nu am reuşit să ţin nicio dietă până acum, mă gândesc serios să apelez la specialişti. Programul Reset mi se potriveşte-mănuşă şi cred că am să aleg acest program pentru a slăbi şi pentru a îmi reseta stilul de viaţă. Programul Reset este cel mai smart program de nutritie şi slabit, îndemnându-ne să slăbim deştept.

În ce constă programul? Timp de trei luni schimbarea pe care o doreşti va deveni realitate. În prima lună vei primi un plan de alimentaţie personalizat, în cea de-a doua lună deja vei fi capabil să structurezi un meniu sănătos şi apetisant pentru tine şi membrii familiei tale, iar în cea de-a treia lună se vor aduce în discuţie lucrurile mărunte, de fineţe.  După ce vei încheia programul, vei putea stăpâni întocmai ştiinţa nutriţională din spatele programului LIMTLESS şi cântarul îţi va da deja cele mai bune veşti! 

Iată şi câteva beneficii ale acestui program:



  Eu cred că programul RESET este perfect pentru a face schimbarea pe care mi-o doresc de ani întregi, în care am ţinut zeci de diete, însă care nu au funcţionat, înfometându-mă. Eu cred în profesioniştii din spatele RESET!



sursă poza 1: pexels.

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Recenzie: "Tot ea... Becoming Meryl Streep" de Michael Schulman




Editura: Publica;
Colecţie: Victoria Books;
Titlul original: Her Again;
Număr de pagini: 360;
Traducător: Anca Bărbulescu;
An apariţie: 2016.

Portretul unei femei, al unei ere, al unei profesii: prima biografie solid documentată a lui Meryl Streep – „Doamna de fier” a actoriei, nominalizată la nouăsprezece Oscaruri și distinsă cu trei – care îi explorează începuturile și încercările de a înțelege iubirea, feminismul și propriul talent uluitor. 

Tot ea... este o perspectivă intimă asupra maturizării artistice a celei mai mari actrițe a unei generații, de la carul triumfal de la balul absolvenților din liceul ei suburban din New Jersey, de-a lungul zilelor de început pe scena de la Vassar College și Facultatea de Actorie Yale în anii de glorie ai acesteia, până la rolurile care au făcut-o celebră, din Vânătorul de cerbi, Manhanttan și Kramer contra Kramer. Michael Schulman, colaborator la The New Yorker, scoate în evidență ascensiunea ei amețitoare pe scenele New Yorkului; povestea ei de dragoste pasională și tragic de scurtă cu actorul John Cazale; căsătoria ei cu sculptorul Don Gummer; și evoluția ei, ca tânără în anii 1970, care se lupta cu ideile în continuă schimbare despre feminism, căsnicie, iubire și sacrificiu. 

Această poveste captivantă, cu opt pagini de fotografii alb-negru, despre parcursul uneia dintre cele mai respectate cariere artistice contemporane, prezintă o tânără talentată, care își descoperă darurile extraordinare într-o perioadă de transformări enorme, și oferă o imagine de culise rară din viața actriței cu mult înainte să fi ajuns la rangul de simbol. 

 Mai este cineva care nu o cunoaşte pe celebra Meryl Streep? Mai este cineva care nu a văzut vrun film cu aceasta? 

Eu am descoperit-o pe Meryl Streep de curând, vizionând un scurt filmuleţ cu ea, în timp ce ţinea un discurs. Căutând mai multe pe internet despre ea, am citit o scrisoare care m-a impresionat profund, Meryl susţinând că nu mai are răbdare pentru anumite lucruri şi pentru anumite persoane (scrisoarea o găsiţi aici). Nu este scrisă de ea, ea este doar emiţătorul care se asigură că mesajul ajunge la public. Mi-a plăcut!

Meryl Streep a jucat în zeci de filme, printre care Out of Africa, August: Osage County, The Devil Wears Prada, Into the Woods, Kramer vs. Kramer,  Sophie's Choice şi Heartburn. A câştigat trei premii Oscar şi alte 167 de premii, fiind nominalizată de 349 de ori. 

 Eu am văzut filmele “Out of Africa” şi “Sophie's Choice”, după ce am citit biografia lui Meryl, realizată şi bine documentată de Michael Schulman. Ambele au fost pe gustul meu şi le recomand din suflet. Merită vizionate! Pe lista de "de văzut" am următoarele două filme: “Darul lui Jonas” şi “Evening”. 

Michael Schulman este colaborator și redactor la departamentul artistic de la The New Yorker. Lucrările sale au apărut în The New York Times, The Believer și alte publicații. Trăiește la New York.

 Cartea "Tot ea... Becoming Meryl Streep" nu este doar o biografie captivantă, aşa cum afirmă Peter Biskind, autorul cărţii Easy Riders, Raging Bulls, "ci și o analiză a alchimiei jocului actoricesc de elită. Cu o documentare cuprinzătoare și un entuziasm molipsitor, Michael Schulman celebrează talentul artistic al lui Streep și, în același timp, umanizează un simbol." Total de acord!

 Biografia are un prolog, şapte "capitole" (Mary, Julie, Constance, Isabella, Fredo, Linda, Joanna) plus Personaje secundare, Mulţumiri şi Note.  Michael Schulman realizează portretul unei dintre cele mai populare actriţe, începând de pe vremea când era o tânără fată şi până ce cucereşte inimile oamenilor prin profesionalismul său şi talentul de a se pune în pielea personajelor pe care le joacă.

 Încă de mică, Meryl Streep reuşea să fie cea mai bună dintre toţi colegii săi, fiind privită cu invidie şi răutate de unii. Prin muncă, ambiţie şi tenacitate, Meryl obţinea ceea ce dorea. Iar cu asemenea calităţi n-ai cum să dai greşi. Viaţa a încoronat-o de multe ori cu titlul de “Câştigătoare”, în ciuda criticilor şi părerilor negative. Cu o frumuseţe uimitoare, Meryl întorcea capetele băieţilor când era tânără, toată lumea fiind impresionată de frumuseţea ei. A fost, este şi va fi un model pentru multe femei.

"Tot ea... Becoming Meryl Streep" este o bogată sursă de informaţii despre minunata actriţă, reprezentând unul dintre cele mai bine realizate portrete ale ei. Dacă sunteţi curioşi şi vreţi să aflaţi mai multe despre ea, atunci trebuie neapărat să vă treacă prin mâini şi această carte. Lectură plăcută!

Mulţumesc mult, Libris, pentru exemplarul oferit. :)



Recomandare:

Pentru că îmi plac foarte mult videoclipurile Iuliei Frent, vă recomand cu drag canalul ei de Youtube. Iulia este o persoană minunată, care călătoreşte mult şi ar fi păcat dacă nu aţi urmări-o.

duminică, 3 decembrie 2017

Recenzie: "Inima-i un vânător singuratic" de Carson McCullers


Editura: Polirom
Număr de pagini: 312
Traducător: Dorina Tulpan
An apariţie: 2013

Romanul Inima-i un vînător singuratic este construit în jurul lui John Singer, un surdomut care devine, paradoxal, confidentul ideal al mai multor personaje neobişnuite: un proprietar de cafenea însingurat, Biff Brannon, un medic de culoare prea cult pentru a izbuti să se facă înţeles de familia sa, Benedict Mady Copeland, un agitator socialist alcoolic şi pe jumătate dement, Jake Blount, şi o adolescentă săracă, Mick Kelly, care-şi află consolarea în muzică. Fiecare dintre personajele în mintea cărora pătrunde autoarea este în felul lui un inadaptat, chiar şi aparent normala Mick Kelly. Reuşind să surprinda izolarea individului, în jurul căreia gravitează întreaga condiţie umană, şi dovedind un simţ acut pentru tensiunile rasiale din sudul Statelor Unite, Carson McCullers ţese o poveste obsedantă, memorabilă, facând să răzbată vocile celor respinşi de societate, ale celor uitaţi, ale celor abuzaţi. Romanul a fost ecranizat în 1968, filmul avându-l ca protagonist pe Alan Arkin.

Romanul “Inima-i un vânător singuratic” este unul apăsător şi dureros, care te face să oftezi după ce dai ultima pagină. Fiind scris într-un stil ce curge lin ca apa unui râu de munte, acest roman te face să-ţi pui întrebări şi te trezeşte la realitate. Tema romanului este rasismul. O temă abordată şi de scriitoare din Alabama, Harper Lee, prin romanele sale “Să ucizi o pasăre cîntătoare” şi “Du-te şi pune un străjer”; prima mi-a plăcut foarte, foarte mult, dar a doua nu a fost aşa de reuşită. “Să ucizi o pasăre cîntătoare”, aşa cum afirma un prieten, este: “o lumina.” 

 Carson McCullers este o scriitoare americană şi o descoperire nouă pentru mine. Alături de “Inima-i un vânător singuratic”, i s-a tradus în româneşte şi romanul “Baladele tristei cafenele”, în 2015, traducerea fiind făcută de Mirella Acsente şi Maria Valer. Am să trec cartea şi pe wishlist-ul meu şi sper să fac cât mai repede rost de ea.

 Încep prin a vă prezenta personajele. John Singer este un surdomut care locuieşte într-un sat, alături de un altul pe nume Spiros Antonapoulos, dar, după o perioadă de timp, Singer este nevoit să-l trimită pe camaradul său la un azil, pentru că acesta fura şi lucrurile nu mai puteau fi ţinute în frâie. Din dorinţa de a se îndepărta de trecutul deprimant şi de lipsa prietenului său, John se mută din sat. Uşor-uşor, devine confidentul multor personaje, ascultându-le cu luare aminte şi aprobând, din când în când, discursurile acestora. Pe scurt, John Singer era un fel de psiholog, ascultând tot ce-i apăsa pe oameni, astfel, ei eliberaţi de povara gândurilor, răsuflă în voie. Dar pe el nu-l prea ascultă nimeni, însă asta e altă poveste. Biff Brannon este un alt personaj reprezentativ pentru acest roman, el fiind un om bun şi darnic, înţelegând prin ce trec oamenii care-i vizitează cârciuma. El întruchipează tipul proprietarului perfect. 
  Benedict Mady Kelly este un medic de culoare, privit de cele mai multe cu reţinere de cetăţeni, în unele cazuri fiind pus într-o lumină rea şi ruşinoasă, dar el era un medic bun şi, cu pricepere şi ambiţie, trece peste multe obstacole puse chiar de pacienţi în calea lui. 
  În viaţa, el şi-a dorit să aibă copiii deştepţi, fiecare să facă aşa cum îl îndrumă el, dar nu mereu sfaturile lui se potrivesc cu cele ale copiilor. Jake Blount este un beţiv, care gândeşte diferit faţă de ceilalţi, care are propriile lui idei şi care vede lumea în modul lui caracteristic. Într-o seară, Jake vine la cârciuma lui Biff Brannon şi începe să vorbească ore întregi, în cârciumă aflându-se şi surdomutul John Singer, Jake simţind că doar mutul îl înţelege şi vede lucrurile la fel ca el. Ultimul personaj important este Mick Kelly, o fată tânără care vrea să fie în centrul atenţiei. Fiecare personaj ajunge în camera lui Singer, vorbind, vorbind şi iar vorbind cu acesta. Oare cum se va termina romanul?

Inima-i un vânător singuratic” pune accentul pe diferenţele şi barierele care separă oamenii şi îi fac să se privească cu reticentă unul pe celălalt. Merită citită! 

  Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

joi, 23 noiembrie 2017

Recenzie: "Tot ce nu ţi-am spus" de Celeste Ng


Editura: Litera
Titlu original: Everything I Never Told You
Număr de pagini: 240
Traducător: Adriana Bădescu.

„Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.“
Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.

 Ştiţi acele cărţi care nu vă prind, dar prietenii voştri le-au adorat? Exact aşa am păţit şi eu cu “Tot ce nu ţi-am spus” de Celeste Ng, debutul autoarei americane. Ce nu mi-a plăcut? Ei bine, am simţit că lucrurile merg greu, iar acţiunea e lentă. Ce nu mi-a mai plăcut a fost şi faptul că pe tot parcursul cărţii are loc alternarea dintre prezent şi trecut, ameţindu-mă, fiind grea de urmărit, după părerea mea. Am văzut pe goodreads feedback-uri pozitive ale acestui roman şi m-am bucurat că prietenii mei au apreciat cartea, notându-o cu 4 sau 5 steluţe. De asemenea, cred că este şi o chestiune de gusturi, dar nu insist pe asta, pentru că de gustibus non est disputandum. Şi, o altă explicaţie ( :P ), probabil nu am avut eu răbdare cu “Tot ce nu ţi-am spus”. Din păcate, n-am putut să o citesc pe toată; enervându-mă, am dat la final şi l-am citit. 

Lydia este o adolescentă, având şi ea, ca toţi adolescenţii, problemele ei. Într-o zi, familia observă că Lydia nu a apărut la micul dejun şi nu este nici în cameră. Mama Lydiei, Marilyn, încearcă să fie calmă şi îşi tot repetă că nimic nu s-a întâmplat rău cu fiica ei. Dar nu este tocmai aşa, Lydia fiind găsită în lacul din apropierea casei, înnecată.

 Atât mama Lydiei, cât şi fratele ei (al Lydiei), Nath, vor să afle cine a omorât-o pe fată, ei ştiind că ea n-avea probleme la şcoală. La fel, Lydia era o persoană introvertită, neavând mulţi prieteni cu care să vorbească. Însă, ce a împins-o pe Lydia să facă acest gest? Şcoala? Vrun membru al familiei? De ce toată lumea nu-şi dă seama că vinovatul este chiar printre ei? 

 De precizat ar fi şi că, alături de povestea Lydiei, sunt narate şi poveştile de viaţă ale părinţilor ei, având o strânsă legătură cu cea a fetei.

Tot ce nu ţi-am spus” este un roman care pune accentul pe problemele dintr-o familie şi pe presiunea părinţilor asupra copiilor. Nu toţi suntem buni într-un anumit domeniu, fiecare dintre noi pricepându-se la ceva şi ar fi bine dacă am accepta asta şi nu am condamna. Vă recomand cartea pentru a vă forma o părere despre ea şi, cu mare drag, vă aştept opiniile în comentarii. Lecturi plăcute în continuare tuturor!

Mulţumesc mult, Libris, pentru exemplarul oferit. :)

luni, 13 noiembrie 2017

De ce să alegi serviciul de repatriere Funebri Santa Maria


"Vine o zi, vine o zi când se va sfârşi. 
Nimeni nu va şti, nimeni nu va şti oare când va fi. 
Vine o zi, vine o zi iar de voi pleca, 
Nimeni nu va şti, nimeni nu va şti cât voi regreta, 
Cât voi regreta, cât voi regreta..." -  Holograf, Vine o zi.

 Atunci când o persoană dragă ajunge la sfârşitul drumului său şi păşeşte în Ceruri, durerea pe care o simţi în acele momente poate fi deja prea mult ca să mai fii în stare să te ocupi şi de formalităţile care intervin.
 Tocmai de asta am să-ţi prezint astăzi câteva motive pentru care merită să alegi serviciul de repatriere Santa Maria. Ei te vor ajuta şi-ţi vor face suferinţa puţin mai uşoară, luându-şi de pe umeri una dintre cele mai mari griji, şi anume aceea de a aduce decedatul pe teritoriul ţării noastre.
Dacă vei deschide calculatorul şi vei scrie pe google: “transport funerar international” sau “transport decedaţi” îţi vor apărea o mulţime de rezultate, preţurile fiind mult prea mari, dar cum şti care e cea mai bună firmă de repatriere? Iată motivele pentru care merită să alegi firma Santa Maria:
+Rapiditatea;
+Preţurile mici;
+Seriozitatea.
 Sunt sigur că motivele de mai sus sunt principalele lucruri pe care le caută clienţii şi nu numai în acest domeniu, ci în fiecare domeniu de pe piaţă. Rapiditatea cu care Repatriere România rezolvă problema este un adevărat atuu al acestora, ei rezolvând totul fără vorbe în plus sau "mâine vom rezolva problema", însă nici poimâine nu se rezolvă. Preţurile practicate de aceştia sunt mici, pentru buzunarele tuturor, astfel încât toţi oamenii să aibă acces la serviciile oferite de Repatriere România. Seriozitatea este, de departe, o caracteristică specifică lor, întrucât calitatea de a fi serios nu o au toate firmele care fac parte din nişa repatrierilor. Pe lângă acestea, încrederea şi respectul faţă de clienţi sunt alte două motive pentru care merită să îi alegi pe cei de la Repatriere România. 
 Maşinile în care vor fi transportate trupurile sunt curate, respectând normele de igienă, fiind dotate la standarde europene. Repatrierea se va face doar în sicrie de zinc, introducându-se în altul, de lemn. Sigilarea sicriului de zinc cade în atribuţia firmei şi nu se percepe nici o taxă pentru acest serviciu, lucru de apreciat.
 În clipele dificile, Funebri Santa Maria vine ca o alinare pentru durerea mare din sufletele oamenilor, reuşind să uşureze procedurile de aducere în ţară a trupului decedatului. Repatriere România colaborează cu toate asociaţiile funebre din Italia, Spania, Germania, Franţa, Belgia, Anglia, Norvegia, Suedia, Grecia şi Austria, astfel încât acoperă o arie foarte mare şi cel drag vouă este adus în ţară fără complicaţii.
 Puteţi lua legătura cu cei de la Repatriere România prin intermediul e-mail-ului: contact@repatriere-romania.ro sau prin intermediul telefonului: 0040724888853. 

duminică, 12 noiembrie 2017

Recenzie: "Cartea oglinzilor" de E.O. Chirovici


Jocul minții tale te poate suprinde chiar și pe tine.  
 Volumul care a luat cu asalt marea piaţă internaţională de carte, “Cartea Oglinzilor” este singurul titlu al unui scriitor român contemporan ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania iar criticii se întrec în elogii la adresa românului. 
 În thrillerul “Cartea Oglinzilor”, facem cunoştinţă cu Peter Katz, agentul literar care în cei cinci ani de carieră a evaluat sute de manuscrise. Niciunul dintre acestea însă nu a reuşit să îi stârnească interesul precum fragmentul trimis de misteriosul Richard Flynn. Student la Princeton la vremea când se petrec faptele din povestirea lui, Richard oferă atât de multe detalii despre uciderea profesorului Joseph Wider, încât Katz nu ştie ce să creadă: oare autorul manuscrisului este criminalul sau doar are informaţii care pot duce la elucidarea cazului?

 Încă de la apariţie, romanul “Cartea oglinzilor” s-a dovedit a fi unul controversat. Unii spun că le-a plăcut mult, alţii că nu le-a plăcut deloc şi că este o carte plictisitoare, bună ca somnifer când n-ai somn. Dar, ce mă bucură cel mai tare, este faptul că, deopotrivă, părerile bune şi cele rele fac cartea din ce în ce mai cunoscută în rândul cititorilor. Şi ce e cel mai tare: o parte din cititori nu bagă în seamă părerile altor persoane; ei citesc cartea şi-şi formează singuri o părere. Exact cum ar trebui să facem toţi, pentru că pierdem lecturi minunate ascultând în stânga şi în dreapta păreri răutăcioase, scrise doar din invidie pentru succesul unui autor român. 

 “Cartea oglinzilor” s-a dovedit a fi un thriller bun, parcă scris de un autor din afară, atmosfera şi decorurile create de scriitor purtându-mă pe străzi străine. De la structura complexă, până la personajele memorabile, Ovidiu m-a făcut să-mi rod unghiile de curiozitate şi m-a făcut, de asemenea, să car cartea cu mine peste tot. La metrou, dentist sau liceu. 

 După ce am dat şi ultima pagină m-am convins că trebuie să citesc cât mai curând şi alte cărţi scrise de E.O. Chirovici. Mi-a atras atenţia “Cine a ucis-o pe Nora Jones?” şi abia aştept să pun mâinile pe ea.

 Romanul “Cartea oglinzilor” a apărut în anul 2017 în limba română, la editura Rao, având 298 de pagini, fiind structurat pe 3 mari părţi.

 Toată aventura începe cu un fragment de manuscris, scris la persoana I, trimis de Richard Flynn, un bărbat care dorea să devină scriitor, lui Peter Katz, un important agent literar. Fragmentul vine cu o scrisoare, care îl convinge pe Katz că merită să îi acorde o şansă lui Richard Flynn şi să citească “bucata” de carte. În romanul lui Richard are loc o crimă, iar victima este un profesor universitar pe nume Joseph Wieder, asasinat în noaptea de 21/22 decembrie 1987, în casa lui. Evident că Richard este principalul suspect, întrucât avea un set de chei de la casa profesorului, acesta lucrând pe posta de “bibliotecar”, făcând o evidenţă a cărţilor.

  O tipă Laura, persoană importantă în poveste, îl vizita şi ea des pe profesor pentru a îl ajuta cu câteva calcule la un proiect şi pică şi ea ca suspect. Alt personaj semnificativ ar fi şi un îngrijitor cu altecedente, care lucra în casa lui Wieder ca “omul bun la toate”. De-a lungul cărţii, facem cunoştinţă şi cu alte personaje, precum John Keller, un reporter, sau Roy Freeman, un poliţist inteligent, ambii jucând roluri vitale în roman. Oare cine l-a omorât pe Joseph Wieder? Bibliotecarul, tipa, instalatorul sau cine altcineva? Mai multe nu vă zic, vă las pe voi să descoperiţi, căci e mult mai fain să parcurgeţi voi acţiunea, decât să v-o povestesc eu.

“Cartea oglinzilor” chiar este o lectură plăcută. O carte care îşi merită cu prisosinţă locul în biblioteca mea. Recomand.

  Cartea o găsiţi pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

vineri, 10 noiembrie 2017

"SavElectro" sau cum se numeşte magazinul becurilor de calitate


- Oh, omule, nu te mai chinui atât, pur şi simplu, înfiletează-mă, apasă întrerupătorul şi aprinde-mă. Becul Savelectro îl privi nemulţumit şi mustrător pe proprietarul său, de pe raftul pe care stătea. De câteva seri, domnul Mihai se chinuia să citească cu lumina stinsă, să mănânce cu lumina stinsă şi să lucreze cu lumina stinsă, întrucât becul cu incandescenţă se arsese. Uşor-uşor ochii lui îşi pierduseră strălucirea, iar de fiecare dată când voia să vadă ceva mai clar mija ochii prosteşte.
- Taci, spuse becul incandescent, încerc să dorm! Te rogi atât să te aprindă şi de fiecare dată, sigur o să îl ia pe fratelele meu şi tu şi cu frate-tu o să rămâneţi tot pe raft.
 Pentru câteva momente se făcu linişte în cameră, auzindu-se doar sforăitul becului cu incandescenţă. Apoi, un glas se auzi de undeva din cameră:
- Bec Edison! Bec Vintage! Unde sunteţi?! 

- Oh, da! Oh, da! Pe mine mă strigă! Frate, frate Vintage! Unde eşti? Te strigă şi pe tine! 
- Bec Edison, bec Edison! Tonul domnului Mihai era unul puternic, dar în acelaşi timp, foarte calm şi liniştit.
 Întinzându-şi mâna, Mihai pipăi prin întuneric raftul de deasupra patului. Trântind câteva obiecte şi răsturnând o substanţă ce mirosea a parfum, mâna domnului Mihai îl prinse pe becul Edison.
- Aici erai, micuţule. Cum de nu m-am gândit până acum să te folosesc? Arăţi bine, se vede că cei care te-au creat au gusturi bune şi cred că o să-mi luminezi nopţile ani mulţi de acum înainte. 
- Da, da, da, prietene! Răspunse fericit becul Edison. Te voi sluji noapte de noapte şi nu o să mor aşa de repede precum becul cu incandescenţă. Vom fi prieteni buni ani la rândul şi lumina mea te va ajuta oricând vei dori. 
- Aşa, aşa. Deci, asta aşa...aşa, deci, ok, gata! În câteva secunde, becul cel vechi fusese defiletat şi înlocuit cu becul Edison. 
- Trei, doi, unu... s-a făcut lumină! 
- Oo, ce sentiment mă încearcă, mormăi becul Edison, mă simt grozav! 
 Înainte de a se reapuca de citit, Mihai strânse obiectele sparte de pe jos, înlocui aşternuturile îmbibate în soluţia parfumată şi rearanjă bibilioteca. Acum, totul arăta ca mai înainte şi în timp ce citea, Mihai îşi relaxă ochii, iar strălucirea lor le reveni. Cu zâmbetul pe buze, proprietarul citi şi termină cartea până ce se crăpă de ziuă, alături de minunatul bec Edison. 

 Dând şi ultima pagină, domnul Mihai o sună pe colega sa Oana să-i povestească despre becurile comercializate de Savelectro, căci nu trebuia să rămână un secret.
- Alo, Oana! Să vezi şi să nu crezi, becul Edison, pe care l-am instalat aseară a rezistat cu brio până acum, când am terminat cartea de la tine. Îţi imaginezi? Toată noaptea în continuu. 
- Asta este o minune! De unde l-ai luat?
- Deschide repede laptopul şi scrie: Savelectro.ro. Becul Edison, alături de altele, te aşteaptă cuminte acolo. 

sursă poza 1: pixabay
sursă poze 2, 3: savelectro.ro

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Un cadou cu adevărat deosebit


Păşind apăsat, mă îndrept grăbit spre apartamentul meu, în timp ce o pătură de nori mari şi grei de pe cer anunţă că în curând se apropie furtuna. Nu-mi plac zilele ploioase, poate doar dacă stau acasă (cu o cană de ceai în mâna, citind o carte bună) şi nu sunt nevoit să fug dintr-o parte în alta a oraşului. 
 De cum intru în apartament şi aprind lumina, ochii mei fixează data din calendar marcată cu un "X" roşu. Nu se poate! Peste 3 zile este ziua de naştere a nepoţelei mele Corina.
 Mă tot gândesc ce cadou să-i fac, însă nu mă pot hotărî şi, în speranţa că voi găsi ceva ajutător, intru pe pagina părinţilor ei, de facebook. În ultima poză remarc că are la mâna stângă două brăţări de mărgele. Asta e! 
 Repede, arunc pătura de pe genunchii mei, deschid laptop-ul şi tastez: "brăţări personalizate". Apăs pe site-ul ingriko.ro şi în faţa mea apar o mulţime de brăţări handmade. Ce de modele frumoase! Pentru că sunt pe acest site, observ o categorie intitulată "brăţări copii". Ce-mi atrage cel mai mult atenţia este o brăţară cu un ursuleţ simpatic şi drăguţ. Ar fi cadoul perfect pentru Corina, pentru că iubeşte ursuleţii. Ce fetiţă nu iubeşte ursuleţii?
 Cu intenţia de a finaliza comanda, mai rătăcesc puţin pe site, căutând şi “brăţări foto gravură”, pentru că îmi iubesc soţia şi un cadou neaşteptat, din inima, sigur o să o impresioneze, dar şi “coliere nume”, deoarece un colier s-ar potrivi perfect cu brăţărica aleasă de mine pentru ea. Ecranul îmi confirmă: “Comandă trimisă”, închid laptop-ul şi-mi dau seama că zâmbesc fără motiv. În minte îmi revine un citat tare drag: “Orice cadou din partea unui prieten reprezintă o dorinţă de a fi fericit.” - Richard Bach, probabil din acest motiv zâmbesc. 
 Timpul a trecut repede şi m-am trezit peste câteva zile cu domnul curier la uşă. Am deschis cutia nerăbdător şi am văzut superbele cadouri de la Ingriko.ro. Toate erau minunate, lucrate cu grijă şi delicateţe, ajungând la mine într-o stare perfectă. 
 În momentul în care i-am oferit cadoul Corinei, aceasta a schiţat un zâmbet larg şi mi-a spus aşa:

- Unciule, îmi pace mut. O să o pot meleu!


 M-am bucurat mult când am auzit vorbele de mai sus, Corina venind la mine şi îmbrăţişându-mă. Şi soţia mea a fost încântată de colier, purtându-l în fiecare zi la gât, acesta asortându-se şi potrivindu-se cu orice ţinută. Brăţara a ales s-o poarte doar la ocazii speciale, căci arăta minunat. Şi orice zi este o ocazie specială, nu?