sâmbătă, 14 octombrie 2017

Ce noapte!


Ce noapte!

 Anul trecut eu am organizat Halloween-ul pentru prietenii mei şi iată ce mi-am notat în jurnal: "Anul acesta eu voi organiza Halloween-ul pentru prietenii mei. M-am gândit şi răzgândit unde să-l organizez, dar cred că cel mai fain ar fi la mine acasă, pentru că prietenii mei nu prea îmi cunosc casa şi niciodată nu le va trece prin cap de unde poate pica o pânză de păianjen, un schelete, ori o găleată cu insecte. 
  Sunt în febra cumpărăturilor şi încerc să bifez cât mai multe obiecte şi decoraţiuni cât mai repede, mai am 48 de ore la dispoziţie, aşa că plasez repede o comandă online. Pânze de păianjen - bifat, ghirlande Halloween - bifat, lumânări Halloween - bifat, schelete Halloween - bifat. 




 Oh, să nu uit de un sorţ Halloween cu sânge! Mă va ajuta enorm să nu mă murdăresc când voi face punch-ul de fructe şi când voi coace biscuiţii în formă de degete de vrăjitoare.
 În timp ce mutam obiectele din sufragerie, căci aceea va fi sala "balului", am auzit soneria şi am mers să deschid.
 Un colet imens şi-a făcut apariţia în faţa uşii şi am ţopăit de bucurie. Mă aşteptam să ajungă abia mâine, însă site-ul de unde am comandat a confirmat şi livrat comanda foarte rapid. Încă ţopăiam şi zâmbeam când Mara, soţia mea, a venit acasă.
- În caz că te întrebi de ce sunt fericit, află că au venit decoraţiunile pentru petrecerea de poimâine seară!
- Glumeşti? Abia acum 2 zile ai dat comanda!
- Nu, nu glumesc. Uite coletul!
 A rămas şi ea uimită de livrarea rapidă şi ne-am apucat de decorat casa. Am început cu living-ul, pregătind o masă într-un colţ, acoperindu-o cu o faţă de masă albă cu pete de sânge pe ea şi puţin sclipici. Apoi, am dat jos tablourile şi de cuiele din perete am atârnat ghirlandele. Pe jos am împrăştiat fâşii de hârtie creponată şi o găleată de insecte din plastic. 
 La bucătărie am scos câteva farfurii din dulap şi în locul lor am aşezat un schelete micuţ, iar în ghiuvetă am pus o decuraţiune în formă de dovleac. O ultimă parte a decorări a fost cea mai uşoară: o cursă sub formă de pânză de păianjen, pe care am acoperit-o cu nişte frunze din grădină. Încă puţin şi suntem gata! Timpul trece foarte repede când munceşti, aşa că mai sunt doar 30 de minute până ce prietenii noştri vor sosi. 
 Prima dată i-am văzut pe geam cum se apropie cu felinarele aprinse spre casa noastră, am luat coşul cu dulciuri şi am ieşit să-i întâmpin. Afară, vremea se răcorise şi un vânt slab îmi loveşte faţa în momentul când deschid uşa.
- Trick or treat? au spus în cor.
- Trick, ăsta, treat, le-am răspuns, provocând valuri de râs. Poftiţi înăuntru, i-am îndemnat.
 Mara, soţia mea, stinsese luminile şi aprinsese lumânările în formă de cranii, dar şi lumânările din dovlecii ciopliţi de mine.
- Marius, l-am strigat eu pe un coleg, te duci tu până în bucătărie să scoţi şampania din găleata cu gheaţă? E în dulapul cel mare, îţi dai tu seama.
- În dulap?! Mă întreabă contrariat.
- Da, ne cam încurca şi am decis să o punem în dulap.
 După câteva momente, un strigăt de spaimă ne-a făcut să tresărim şi am fugit în bucătărie să vedem ce s-a întâmplat cu Marius. Înainte să plecăm, am lăsat-o pe Corina, cea mai bună prietenă a soţiei mele, să toarne în pahare şampanie din sticla care se afla chiar sub masă.
- Ce-ai păţit? Cu greu mi-am stăpânit râsul, căci ştiam că în dulap e scheletul.
- Du-te naiba! 
- Pe bune, ce-ai păţit? Nu m-am mai putut abţine şi am schiţat un zâmbet mic, care s-a transformat în hohote zgomotoase de râs.
- M-ai văzut mai naiv aşa şi te-ai gândit să mă trimiţi pe mine, nu?
 Un alt strigăt disperat s-a auzit, de data aceasta, din sufragerie. Corina era prinsă în plasa de păianjen şi ţipa din toţi plămânii.
- Corina, dragă, ce-ai păţit? În timp ce-o întreabă, Mara are o faţă de nevinovată, cu toate că ea s-a gândit să-i facă o surpriză Corinei.
- M-am, am deschis şampania şi apoi m-am trezit sus aici.
 După ce am dat-o jos pe Corina, am toastat şi am dansat pe Nightwish şi pe Red Hot Chili Peppers. La final, am picat toţi rupţi de oboseală, ce noapte!"


Nightwish - Nemo


Red Hot Chili Peppers - Otherside
sursă prima poză: pixabay;
sursă poze 2 şi 3: carnaval24.ro

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Recenzie: “Albastrul dintre cer şi ape” de Susan Abulhawa


Editura: Polirom;
Număr pagini: 304;
An apariție: 2016.


În micul sat palestinian Beit Daras, toată lumea le cunoaşte pe femeile din familia Baraka: pe îndrăzneaţa Nazmiyeh, pe surioara ei clarvăzătoare, Mariam, precum şi pe mama lor, Um Mamdouh, cea posedată de djinni înspăimîntători. Atunci cînd familia este silită de nou-înfiinţatul stat Israel să-şi părăsească străvechiul cămin, doar Nazmiyeh şi fratele ei supravieţuiesc călătoriei pînă în Gaza. Ducîndu-şi cu greu traiul într-o tabără de refugiaţi, Nazmiyeh, capul familiei, reuşeşte să treacă peste greutăţi. Ea se va îngriji de soarta micii comunităţi de surori, fiice şi nepoate, în timp ce fratele ei emigrează în America, unde rămîne pînă la moarte. Va lăsa în urmă doar o nepoată, Nur cea cu „un ochi normal şi unul colorat”, care tînjeşte să-şi caute originile în Gaza. Susan Abulhawa explorează în această saga de familie consecinţele unei politici brutale de evacuare în masă de-a lungul mai multor continente şi generaţii, urmărind totodată poveştile unor femei curajoase care reuşesc, cu incredibile sacrificii, să insufle magie prezentului vitreg.


“Albastrul dintre cer şi ape” este o saga de familie interesantă, cu acţiune bogată şi cu personaje numeroase.

Până acum n-am mai citit nimic de Susan Abulhawa, “Albastrul dintre cer şi ape” fiind prima mea întâlnire cu această scriitoare. Nu a fost tocmai o întâlnire plăcută, dar cartea este perfectă pentru cei care vor să afle mai multe despre tradiţiile şi obiceiurile din Palestina. La editura Polirom a mai apărut şi “Dimineţi în Jenin”, în anul 2017.
De ce nu m-a impresionat acest roman? Pentru că acţiunea mi s-a părut greu de urmărit, iar numărul de personaje mult prea mare. Şi, cu toate că la începutul cărţii este un fel de arbore al personajelor, sub forma unei scheme, m-au enervat foarte tare scenele în care apăreau majoritatea personajelor, iar eu trebuia să dau la început să aflu ce loc ocupă fiecare dintre ele în roman.

Încă de la începutul romanului apare un aşa numit Khaled, care este iniţial un prieten imaginar al unui personaj, apoi el devine real. De asemenea, pe parcursul romanului personajele au tot felul de viziuni asupra unor persoane care le veghează şi îndeamnă să facă ceva. O altă fată, pe nume Mariam s-a născut cu doi ochi de culori diferite şi cu aceşti ochi poate observa sau simţi ce sentimente îl încearcă pe omul cu care vorbeşte.

Peste câteva capitole, apare o altă fată pe nume Nur care are tot doi ochi de culori diferite. Magia prezentă în roman nu mi-a plăcut şi cartea mi s-a părut, în unele momente, fantasy.
Purtându-ne printr-o Palestină pustiită de război, Susan Albulhawa reprezintă ghidul nostru de călătorie prin această ţară misterioasă.


“Albastrul dintre cer şi ape” este o poveste despre supravieţuire şi dragoste. Dacă vă plac cărţile care vă "poartă" în călătorii prin ţări străine, atunci “Albastrul dintre cer şi ape” este un must-have.


Scriitoarea şi activista pentru drepturile omului Susan Abulhawa s-a născut în Palestina, în 1970. Este fondatoarea şi preşedinta asociaţiei Playgrounds for Palestine, o organizaţie dedicată protecţiei drepturilor copiilor palestinieni. A publicat proză scurtă în antologiile colective Shattered Illusions şi Searching Jenin, iar eseurile şi comentariile ei politice sînt cunoscute în întreaga lume. În 2010 a publicat Dimineţi în Jenin, roman inspirat de războiul israeliano-palestinian. Albastrul dintre cer şi ape (Polirom, 2016), bestseller în douăzeci de ţări, este cel de-al doilea roman al ei. În prezent, Susan Abulhawa are cetăţenie americană şi trăieşte împreună cu familia în Pennsylvania.

Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Recenzie: "Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea" de Agnès Martin-Lugand


 A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul. 
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic. 
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda. 
O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită. 

"Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea" este un roman care mi-a atras atenţia încă de la apariţie, dar care abia acum am reuşit să pun mâna pe el şi să-l citesc. Cred că pentru toţi titlul cărţii este unul care te îndeamnă la lectură, fără să mai stai pe gânduri, care te "împinge" să lecturezi cartea. Pe mine titlul intrigant m-a convins şi, de asemenea, coperta. Cărţi şi cafea sau cărţi şi ceai, ce combinaţii perfecte! 

Pe goodreads am citit şi păreri pozitive despre această carte, dar şi păreri negative, cititorii nerezonând cu modul de scriere al autoarei sau cu acţiunea propriu-zisă. Eu nu le-am luat în seama, ci m-am aşezat comod în fotoliul meu pentru citit, alături de o cană mare de ceai cu mure şi afine şi am început să lecturez romanul. Pagină cu pagină, povestea a început să curgă frumos, începutul fiind unul reuşit. Pe la mijloc a fost ok. În apropiere de final a fost plictisitoare, însă finalul, destul de simplu, mi-a plăcut.

Povestea cărţii o are în centru pe Diane, o tânără franţuzoaică care are în Paris o cafenea literară. De curând, soţul şi fiica ei s-au stins într-un accident tragic de maşină şi din ziua aceea, Diane a neglijat cafenea, neglijându-se chiar şi pe sine. 
 Pentru a o scoate din atmosfera tristă, Felix, asociatul Dianei, îi propune acesteia să meargă într-un vacanţă, pentru a se linişti, relaxa şi pentru a reveni cea care a fost cândva.

Diane alege Irlanda, mai precis zona numită: "Mulranny". De cum ajunge, este întâmpinată cu bucurie de localnici, dar unul singur nu o suportă şi anume un bărbat pe nume Edward. La rândul ei, nici Diane nu-l suportă şi de fiecare dată când îl vede pe stradă, ea încearcă să-l evite. Până într-un moment în care Diane se apropie mult mai mult decât ar trebui de Edward şi acesta de ea, ura transformându-se în prietenie şi mai apoi într-o puerilă dragoste. Pe când se afla în casa lui Edward, Diane află că Edward are o soţie şi imediat rupe orice legătură cu el, considerându-se minţită şi trădată. Ce va face acum Diane? Va părăsi Irlanda? Oare va mai exista vreodată o relaţie de iubire între Diane şi Edward?

Ce mi-a plăcut:
- titlul inspirat;
- modul de scriere al autoarei;
- dorinţa lui Diane de a depăşi un eveniment greu din viaţa ei.

Ce nu mi-a plăcut:
- acţiunea romanului;
- anumite decizii adoptate de Diane, personajul principal;
- unele pasaje care nu îşi aveau rostul, scrise, probabil, pentru a ocupa paginile.


"Oamenii fericiţi şi beau cafea" este o carte pentru cei care iubesc romanele simple, fără esenţă, romanele care să îi binedispună şi să le ţină o companie plăcută timp de câteva ore. Vreau să citesc continuarea acestei cărţi, datorită titlului, bineînţeles!

După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin-Lugand s-a dedicat scrisului, publicându-și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Odată ce romanul său a apărut în catalogul Michel Lafon și s-a vândut numai în Franța în peste 300 000 de exemplare, a fost asigurată și traducerea lui în mai multe limbi europene, printre care spaniolă, italiană, poloneză și turcă. Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de producătorul american Harvey Weinstein. Continuarea romanului, Viața e ușoară, nu-ți face griji, este în curs de apariție la Editura Trei. 

Mulţumesc mult, Libris, pentru exemplarul oferit. :)

Autor: Agnès Martin-Lugand;
Editura: TREI;
Categoria: Beletristică;
Titlu original: "Les gens heureux lisent et boivent du café";
Număr de pagini: 176;
Traducător: Carmen Otilia Spînu.



sâmbătă, 23 septembrie 2017

Nou: "O mie de femei albe" de Jim Fergus!


Traducere și note de Iulia Vladimirov

Romanul de debut al lui Jim Fergus, bestsellerul O mie de femei albe, apărut în 1998 și vândut în peste 700 000 de exemplare în SUA, a primit Fiction of the Year Award (1999) din partea Mountains & Plains Booksellers Association. Traducerea franceză (2000) a fost distinsă cu Prix du meilleur premier roman étranger și a fost pe lista de bestselleruri pentru 57 de săptămâni.

Pornind de la incitanta poveste a o mie de femei albe care sunt trimise în preriile din Vest pentru a deveni soții de indieni, în cadrul unui program guvernamental din timpul președintelui Grant, Jim Fergus redă cu mult har un episod tragic din istoria americană de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Evenimentele sunt relatate din perspectiva jurnalului tinerei May Dodd, pe care prejudecățile vremii o forțează să ajungă într-un spital de nebuni, de unde se poate salva doar prin acceptarea traiului în pustiu, alături de un trib de indieni Cheyenne.


JIM FERGUS s-a născut în 1950 la Chicago dintr-o mamă franţuzoaică și un tată american. A absolvit liceul în Massachusetts și ulterior Colorado College, cu o diplomă în literatură engleză. A călătorit mult și a trăit de-a lungul anilor în Florida, Indiile Franceze de Vest, Idaho, Franţa și Arizona.

vineri, 22 septembrie 2017

Particip la Blogathon 2017!



Particip la Blogathon 2017!

BlogAwards este primul site românesc care face legătura dintre bloggeri şi companii prin intermediul campaniilor şi concursurilor.

Cu o mică întârziere, pot afirma şi eu: M-am înscris în competiţia Blogathon 2017, găzduită de BlogAwards! De ce? Pentru că-mi plac provocările (şi deadline-urile :D). 

Fiind una dintre cele mai importante competiţii, Blogathon vine cu o listă mare de premii pentru cei mai activi bloggeri, printre aceste premii numărându-se:

- 40 de tricouri personalizate
- 10 selfie-stick-uri
- 25 de seturi de casti
- 3 baterii externe de 2000 mAh
- un incarcator auto
- 2 mp3 playere
- 10 mousi optici

Şi lista urmează să fie actualizată!






Tu ce mai aştepţi? Inscrie-te chiar acum şi câştigă premii!

marți, 19 septembrie 2017

3 motive să alegi babytrend.ro pentru copilul tău



Eşti nevoit să îţi alegi un cărucior pentru viitorul bebe? Nu ştii dacă patul pentru copilul tău este sau nu bun pentru el? Visezi la un mediu igienic pentru bebe? Dacă te regăseşti în întrebările de mai sus, află că ai ajuns unde trebuie, întrucât am să-ţi spun 3 motive pentru care am ales babytrend.ro ca magazin ce comercializează produse pentru copii şi sunt sigur că şi tu vei alege de acum acest magazin online.


 Babytrend este un magazin online minunat, care oferă livrare rapidă, siguranţă maximă, pentru cumpărăturile tale, retur produse comandate, garanţie şi un număr de telefon pe care să-l apelezi dacă nu ştii ceva în legătură cu vrun produs comercializat de ei sau pur şi simplu vrei să-ţi ofere un sfat. Îi vei găsi mereu preocupaţi de dorinţele cumpărătorului, mereu pregătiţi pentru cei mai indecişi părinţi şi mereu la dispoziţia părinţilor.

1. Varietatea de produse

Să am de unde alege este pentru mine principalul lucru pe care-l caut la un magazin. Să îmi aleg eu produsul este mult mai plăcut decât să mi se afişeze un singur model. Gusturile nu se discută, aşa că fiecare cu gusturile sale. Fiecare cu modelul lui preferat, fiecare cu o culoare preferată, toţi suntem diferiţi şi toţi avem nevoie de zeci de modele din care să-l alegem pe cel mai bun şi pe cel mai potrivit pentru copilul nostru.
 O mulţime de produse îţi încântă atât privirea, cât şi sufletul când deschizi site-ul celor de la babytrend: cărucioare mari, mici, gri, roze, albastre, scaune de copii, jucării şi jocuri, paturi din lemn, pliante, în formă de maşină, păturici şi sac de dormit, acestea sunt doar câteva din sutele de produse comercializate de babytrend.


 Să recunoaştem acum, fiecare vrem altceva pentru copilul nostru. Fiecare alegem lucruri care mai întâi ne plac nouă şi care ne atrag nouă atenţia. Fă o alegere bună! Alege babytrend.ro!

2. Preţurile accesibile

 O grămadă de produse de pe babytrend sunt reduse, aceştia oferind clienţilor cele mai bune preţuri, potrivite pentru toate buzunarele. Preţul produselor este special redus pentru ca banii părinţilor să fie investiţi într-un mod benefic, convenabil atât pentru părinţi, cât şi pentru magazin. M-am bucurat enorm când am văzut reduceri de până la 12% la produsele de genul corturilor sau căsuţelor pentru copii.



 Cea mai mare parte a timpului, copii şi-o petrec jucându-se şi distrându-se. Un cort de joacă le va oferi un sentiment de intimitate şi se vor simţi bine dacă vor sta în el, mai ales dacă sunt certaţi cu părinţii. Singurătatea îi va calma şi îi va
face să se gândească cât de mult depind de ceilalţi şi cât de mult îi iubesc ceilalţi.
 Corturile sunt încăpătoare, astfel, pe lângă copil, pot fi aduse în cort jucării, cărticele, pernuţe şi alte obiecte care să-i atragă atenţia copilului şi să-l ţină ocupat, cât timp mama sau tata fac treabă prin casă.

3. Calitatea 

Calitatea este unul dintre aspectele pe care le are în vedere orice părinte atunci când alege obiecte pentru copilul său. Pe lângă încredere şi seriozitate, cei de la babytrend vând produse calitative, care rezistă în timp şi care nu se rup la cea mai mică atingere, ci rezistă şi celor mai puternici dinţişori pofticioşi, dornici să mestece tot ce întâlnesc în cale.
 Calitatea cărucioarelor, scaunelor auto şi celorlalte produse fac din babytrend un magazin de top, un magazin ideal.





Babytrend a devenit magazinul oficial al părinţilor cool şi "deschişi" la vremurile noi, care caută ce e mai bun pentru fii lor. Eu m-am convins că babytrend este un magazin online de referinţă pentru părini, odată cu prezentarea obiectelor la ei pe site. De asemenea, modul în care, alături de preţurile mici, oferă calitate, a fost de departe motivul care m-a făcut să-ţi recomand şi ţie acest magazin. Fii şi tu un părinte modern! Alege Babytrend, bucuria de a fi părinte.

duminică, 10 septembrie 2017

Recenzie: "Mâna ascunsă" de Agatha Christie


Însoţit de soţia sa, Jerry Burton soseşte în liniştitul orăşel Lymstock ca să-şi ofere o binemeritată odihnă, aşteptându-se la jumătate de an de linişte şi de plictiseală. Dar într-un orăşel în care bârfa se ridică la rang de adevăr, bănuielile se răspândesc precum veninul, iar glumele nevinovate pot lua o turnură mortală. În Lymstock încep să apară şi crimele şi e de datoria lui Miss Marple să-l descopere pe vinovat.

 Romanele Agathei Christie sunt printre preferatele mele, căci mereu mă impresionează, în special finalul romanelor şi aflare criminalului. Mă bucur nespus că am avut ocazia de a citi "Mâna ascunsă", pentru că mi-am petrecut câteva ore într-o companie plăcută, călătorind în micuţul sat Lymstock, alături de Miss Marple.

Pe cât o iubesc pe Miss Marple, pe atât de mult îl urăsc pe Poirot, motiv pentru care refuz categoric orice roman în care apare enervantul franţuz. Am încercat să citesc romane în care apare acest detectiv, însă pe unele nici n-am putut să le duc până la capăt, enervându-mă când citeam replicile lui Poirot. O fi el deştept şi cu materie cenuşie multă, dar pe mine n-a reuşit să mă convingă că merită o şansă. În schimb, bunicuţa Miss Marple este cu adevărat personajul meu preferat din toate romanele Agathei, fiind o bătrână simpatică şi amuzantă. "Sorb" cu plăcere replicile ei, bucurându-mă când văd că apare şi ea în unele pasaje din roman.

 Ce mi s-a părut diferit la acest roman a fost faptul că Miss Marple apare în roman abia spre sfârşitul lui, cam pe la pagina 180, dar până în momentul când aceasta îşi face apariţia pot spune că nu m-a plictisit deloc. Până să apară ea, m-am simţit excelent alături de Jerry Burton şi sora sa, domnişoara Joana.

La recomandare medicului, Jerry Burton ajunge într-un sătuleţ micuţ din Anglia, pentru a se recupera complet, după ce a avut un accident de avion. Convins că viaţa la ţară o să-l binedispună, că bârfele îl vor amuza şi că oamenii vor fi simpatici, Burton alege satul Lymstock, dar peste ce dă când ajunge aici nu s-ar fi aşteptat niciodată.

Închirindu-şi o casă în Lymstock, Jerry Burton şi Joana observă că prezenţa lor nu le-a căzut tocmai bine localnicilor şi, în special Joana, crede că mulţi oameni nu o suportă, majoritatea fiind femei trecute de prima tinereţe.

Nu după mult timp de când ajung în Lymstock, Jerry şi Joana primesc o scrisoare anonimă în care sunt scrise nişte lucruri urâte, spre exemplu cum că Joana nu e sora lui Jerry adevărată. Bineînţeles că aceştia nu cred şi aproape că uită de scrisoare, aruncându-o în foc, însă, cu fiecare zi ce trece, tot mai mulţi oameni primesc scrisori anonime în care sunt scrise porcării şi cuvinte obraznice.

Toţi locuitorii se întreabă cui îi poate trece prin minte să scrie astfel de scrisori şi cine oare este autorul lor, subiectul scrisorilor anonime fiind cea mai comentată bârfă din săptămâna respectivă. După câteva pagini apare şi prima sinucidere cauzată de scrisorile anonime, iar decedatul este doamna Symmington, soţia avocatului. Lângă ea este găsit un bilet pe care este scris ceva de genul "nu mai pot continua". Toată lumea se gândeşte la o sinucidere, dar să fie oare o sinucidere sau o crimă?

 Printre servitorii familiei Symmington se numără şi Agnes, o fată naivă, nu prea deşteaptă, care este găsită moartă într-un dulap din casa familiei Symmington. 

Care e legătura dintre cele două morţi? Au legătură? Cine e criminalul? De ce primeşte lumea scrisori anonime?

"Mâna ascunsă" a fost un roman poliţist bine scris, cu personaje multe şi bine conturate, cu acţiune din plin, totul fiind condimentat cu mister şi crime. Recomand cu încredere romanul "Mâna ascunsă" iubitorilor de romane poliţiste bune şi, deopotrivă, celor care n-au citit nimic de la Agatha Christie. 

Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan (născută Miller; 15 septembrie 1890–12 ianuarie 1976), cunoscută în general ca Agatha Christie, a scris romane poliţiste, nuvele şi piese de teatru. Celebră mai ales pentru cele 80 de romane poliţiste, în principal pentru cele care au ca personaje principale pe Hercule Poirot sau pe Miss Marple, este considerată unul dintre cei mai importanţi şi inovatori autori ai genului. Alături de William Shakespeare, Christie este cel mai vândut scriitor al tuturor timpurilor, cu peste 2 miliarde de exemplare traduse în peste 60 de limbi.

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: RAO;
Titlu original: The Moving Finger;
Număr de pagini : 256;
Traducător: Monica Nechiti.



luni, 4 septembrie 2017

Alegerea chiuvetei perfecte pentru baia ta!


  Amenajarea băii a fost, este şi va fi întotdeauna o operaţiune esenţială pentru aspectul general al casei. Baia este o încăpere care nu trebuie amenajată superficial, căci de câte ori n-ai ajuns obosit şi după un duş te-ai simţit mai bine? Dacă tocmai te-ai mutat într-o casă nouă sau vrei să înlocuieşti obiectele vechi din baie cu ceva mai nou şi versatil, atunci ai ajuns unde trebuie, pentru că am să-ţi recomand 7 lavoare premium, marca Evivo, fabricate din marmură, care sunt ideale pentru baia ta.

1. Lavoar baie TINA 1 by Spatio


Untitled.jpg
Cu un design simplu, acest lavoar atrage cu siguranţă privirile vizitatorilor tăi, fiind perfect pentru garsoniere sau băi de dimensiuni mici. De asemenea, lavoarul Tina este desăvârşit pentru copii, întrucât este destul de micuţ, aceştia putând să-şi spele mânuţele cu uşurinţă. Având un finisaj lucios, 10 ani garanţie şi o calitate ridicată, lavoarul Tina rămâne o alegere excelentă pentru oamenii care iubesc non-culoarea alb şi obiectele ce se încadrează în tipul minimalist. Pereţii înalţi şi forma pătrată aduc un plus de originalitate lavoarului, aşa că merită, desigur, să-l cumperi.

 2. Lavoar baie TEODORA 90 L by Spatio




Lavoarul Teodora este grozav pentru băile mari şi luxoase, deoarece are o capacitate de 90 de litri şi dimensiuni de 900X310. Mie personal îmi place foarte mult cuva ovală, în formă de semilună, şi partea din dreapta lavorului pe care poţi aşeza săpunuri lichide, săculeţi cu lavandă, lumânări parfumate şi alte recipiente. Chiuveta baie marmura Teodora reuşeşte să surprindă cumpărătorul cu design-ul ei fain. Fabricat din marmură, rezistent la şocuri şi raze ultraviolete, lavoarul Teodora m-a convins că este cu adevărat special pentru baia mea.


3.  Lavoar baie TALIDA 80 by Spatio




Lavoar baie compozit Talida atinge cota maximă de perfecţiune în materie de design. Forma pătrată a lavoarului nu numai că dă un aspect plăcut băii, dar şi îţi încântă vederea, fiind arătos şi fermecător. Simpla chiuvetă nici nu se compară cu calitatea, frumuseţea şi design-ul lavoarului Talida. Acest lavoar este o achiziţie bună, de vreme ce este făcut din marmură de calitate superioară (albă precum zăpada proaspăt cernută din cer), insuflând unei obişnuite băi un aer încărcat de puritate şi optimism. 


4. Lavoar baie PAMELA 90 by Spatio



Lavoarul Pamela este una dintre cele mai utile lavoare din marmură, pentru că are două locuri (în dreapta şi în stânga) unde poţi pune produse şi parfumuri. Ideală mai ales pentru femei, deoarece ele au mai multe produse de machiaj, pentru păr etc. decât bărbaţii, ocupând dulapuri întregi. Acum, cu lavoarul Pamela se pot aşeza foarte uşor pe marginile lavoarului, astfel poţi elibera un raft mai aglomerat din dulap.

 Este, la fel ca celelalte, făcută din comozit de marmură incastrabilă, de o calitate premium, rezistentă la zgârieturi şi are o suprafaţă caldă la atingere.

5. Lavoar baie OLIMPIA by Spatio



Oh, da! Acest lavoar este de departe cel mai fain, cel mai minunat, cel mai cel dintre toate. De cum l-am văzut pentru prima dată pe site-ul Evivo am ştiut că este făcut pentru mine. Forma lui este una diferită faţă de toate celelalte lavoare şi aspectul lui este unul de admirat. Pentru mine, lavoarul Olimpia reprezintă modelul de chiuvetă pe care aş vrea să o am cu orice preţ în baia mea. Sunt îndrăgostit de forma specială şi de fundalul ales pentru a poza acest lavoar. Lavoarul mă duce cu gândul la ceva exotic, tropical...

 Lavoarul Olimpia este ultra igienic şi mult mai mult decât rafinat şi elegant. Chiar ultimele cuvinte îl descriu minunat: rafinat şi elegant.

6. Lavoar baie dublu HELGA 120 D by Spatio




Penultimul lavoar pe care ţi-l recomand este unul dublu. Mi s-a părut o idee practică lipirea celor două lavoare, astfel vor putea să folosească ghiuvetele două persoane. Despre aspect îţi spun că este unul obişnuit, dar inteligent gândit, pentru că şi aceste lavoare atrag uşor privirile, mai ales pentru că sunt duble.

 Dacă şi tu aştepţi o grămadă de timp ca iubitul/iubita să iasă de la baie, pentru a putea folosi şi tu ghiuveta, acum nu mai este o problemă şi vei câştiga o grămadă de timp, pe care poţi să ţi-l petreci, mai apoi, după bunul tău plac.

7. Lavoar baie duet II by Spatio, compozit de marmură, bază neagră



Ultimul lavoar este unul format din două piese: una neagră (baza lavoarului) şi una albă. Combinaţia dintre non-culorile alb şi negru este una reuşită, pentru că este o plăcere să priveşti lavoarul. Este pe gustul meu şi ţi-l recomand cu încredere dacă îţi plac non-culorile alb şi negru alăturate.  Tot cu un aspect venit din viitor, lavoarul Duet se încadrează perfect în categoria lavoare cu un design unicat şi autentic.


Dacă veţi căuta pe google "design baie" veţi găsi o grămadă de rezultate, dar care să fie cele mai bune? Cele mai calitative? E nevoie doar să scrieţi evivo.ro pentru a afla răspunsurile!

La fel de importantă precum orice altă cameră a casei, baia trebuie amenajată cu stil şi rafinament, obiectele marca Evivo fiind ideale pentru această operaţiune. Ştiu şi eu cât de greu este să alegi cele mai bune şi calitative lavoare, dar cu Evivo nu vei da greş, pentru că toate obiectele fabricate de ei au o calitate ridicată. Alege Evivo! Evivo, pentru casă şi bucătărie!





duminică, 3 septembrie 2017

Recenzie: "Din nou în Provence" de Peter Mayle


După "Un an în Provence", o nouă relatare, la fel de amuzantă, urmărind în continuare aventurile autorului devenit între timp un adevărat localnic, instalat comod, cu nevasta şi căţei, în casa de piatră de la poalele munţilor dintre Avignon şi Aix. Din nou în Provence îl găseşte încercând să treacă prin vama britanică o valiza plină cu trufe, urmărind îndeaproape un personaj a cărui ambiţie este să facă broaştele să cânte imnul Franţei şi multe altele. 

"Din nou în Provence", continuarea romanului bestseller "Un an în Provence", a fost o lectură uşoară şi plăcută. Faţă de romanul "Un an în Provence" această carte este mult mai slabă, pentru că acţiunea este inexistentă. Doar câteva întâlniri dintre scriitorul Peter Mayle şi locuitorii din Provence reuşesc, cu greu, să menţină cititorul interesat de subiectul cărţii. 

 Atunci când mă gândesc la Provence îmi vin în minte: câmpurile de lavandă, fructele proaspete, mâncarea gustoasă şi brânzeturile specifice francezilor. M-aş fi aşteptat ca naratorul să descrie câmpurile de lavandă, să facă drumeţii, să viziteze atracţiile din Provence, dar totul se limitează la mâncare. Mâncare, mâncare, mâncare.

"Un an în Provence" este un roman format din 12 capitole, intitulate cu numele celor 12 luni ale anului, scriitorul povestind cum i-a venit ideea de a călători în Provence, cum a reuşit să-şi construiască o casă în Provence şi cum s-a descurcat cu ceilalţi locuitori ai zonei. Mi-a plăcut enorm de mult acest roman, care nu m-a plictisit o secundă, ci m-a ţinut în mrejele lui până ce am dat şi ultima pagină, dorindu-mi să nu se termine.

"Din nou în Provence" continuă să prezinte întâmplările, evenimentele şi vizitele lui Peter Mayle în minunatul ţinut al lavandei. Romanul se deschide cu capitolul "O afacere cu trufe", în care Peter este sunat de un prieten de-al lui din Londra, pe nume Frank. Acesta vrea să cumpere două kilograme de trufe, pe care Peter i le livrează la Londra personal. O altă întâmplare, de data aceasta una hazlie, îl surprinde pe Peter Mayle în căutarea broaştelor cântătoare, de care auzise într-un bar. M-am distrat copios citind despre cântecul broaştelor râioase.

 Soţia scriitorului, o persoană care iubeşte câinii, aduce la casa din Provence un căţel pe care-l botează amândoi "Boy". Familia Mayle mai avea doi câini, dar pentru că este o persoană miloasă soţia lui îl convinge pe Peter să accepte câinele în viaţa lor.

 Zilele trec, iar celebrul autor Peter, în timp ce săpa nişte gropi pentru trandafiri, dă peste un bănuţ cu chipul lui Napoleon pe el şi astfel ajunge să sape aproape toată curtea în căutare de bani. 

 Viaţa în Provence este tare tihnită, dar când ai o grămadă de prieteni care sunt dornici să te viziteze, viaţa calmă şi liniştită se transformă într-una plină şi obositoare, stresantă. Odată, Peter s-a pomenit cu câţiva fani de-ai lui în casă, stând pe canapea şi discutând liniştiţi, nepăsându-le că au intrat prin efracţie, fără ca nimeni să-i invite înăuntru. Văzând că au intrat fără permisia lui, Peter îi dă afară, însă uneori când este strigat în stradă de cititorii care au trecut întâmplător prin Luberon, oprindu-se în faţa casei lui Peter pentru a-l saluta sau pentru un autograf, Mayle deschide cu plăcere uşa casei şi-i invită pe cititori la un pahar de vin.

 Departe de aglomerata Londră, Peter Mayle şi soţia sa duc o frumoasă viaţă la ţară, bucurându-se de fiecare zi nouă şi de lucrurile mărunte, care chiar aduc fericirea în casa oamenilor. Învăţând cât de cât franceza, scriitorul britanic se integrează perfect în rândul localnicilor şi trăieşte viaţa din plin. 

Peter Mayle (n. 1939) a lucrat în publicitate până în 1975, când şi-a abandonat biroul de pe Madison Avenue şi a început să scrie. La început cărţi pentru copii, apoi romane comice pentru publicul larg. Stabilirea în Franţa i-a fost de folos, fiindcă acolo Mayle a găsit materia primă de care avea nevoie. El a trecut acea materie prin filtrul comic şi a produs o serie de romane care au încântat milioane de cititori. Sunt cărţi străbătute de o ironie tandră faţă de ţara de adopţie, dar lipsite de agresivitate şi sarcasm. În prezent, opera lui Mayle este tradusă în peste douăzeci de limbi, iar autorul publică frecvent articole în Sunday Times, Financial Times, Independent, GQ şi Esquire.

Printre romanele sale se numără Hotel Pastis, Chasing Cezanne, A Good Year sau Anything Considered. Peter Mayle a mai scris un ciclu de cărţi non-fiction despre Provence, precum şi o carte despre obiceiurile culinare ale locuitorilor din acea regiune.

 Cu toate că "Din nou în Provence" nu m-a impresionat aşa de tare ca primul volum, nu este o carte de ratat pentru cei care vor să afle mai multe despre tradiţiile şi obiceiurile provensalilor. Recomand cu încredere această carte celor care sunt uimiţi (la fel ca mine) de frumuseţea zonei din sudul Franţei. 

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: RAO;
Titlu original: Toujours Provence;
Număr de pagini: 192;
Traducător: Andreea Popescu.



miercuri, 30 august 2017

Recenzie: "Băiatul miliardar" de David Edward Walliams


 Continuând tradiţia de mare povestitor a lui Roald Dahl, David Walliams creează o poveste amuzantă, captivantă şi provocatoare despre cele mai valoroase lucruri din viaţă. 
Faceţi cunoştinţă cu Joe Bostan, cel mai bogat băiat de 12 ani din lume! Joe are tot ce şi-ar putea dori vreodată un copil: toate jocurile video din lume, propria maşină de curse, un câine-robot din Japonia şi chiar un cinematograf 3D IMAX în pivniţă.
Dar toate acestea nu reuşesc să compenseze ceea ce-i lipseşte cu adevărat lui Joe: un prieten...

 De la o vreme, introduc în lista scurtă de lecturi cărţi care fac parte din literatura pentru copii şi mă simt excelent citindu-le. Nu numai că mă relaxează şi mă fac să zâmbesc, dar mă şi "rup" de toate grijile zilnice.

 Pentru că m-am apucat destul de târziu de citit, din păcate, nu prea am citit cărţi pentru copii, aşa că încerc să recuperez acum. :D Când m-am apucat de citit în serie (carte după carte) am început cu romanele clasice, spre exemplu "Singur pe lume" de Hector Malot şi am continuat să citesc astfel de cărţi, literatura pentru copii fiind dată la o parte de mine.

"Băiatul miliardar" n-a fost pe gustul meu, dar recunosc că m-am amuzat copios citindu-o, uneori râzând zgomotos de unele propoziţii. Nu ştiu de ce nu a fost pe placul meu, dar poate că sunt prea mare pentru cărţile de acest gen. Refuz să cred asta şi dau vina pe simplitatea romanului.

 "Băiatul miliardar" spune povestea lui Joe Bostan, un băiat grăsuţ, dar putred de bogat. Acesta are tot ce îşi poate dori un copil de vârsta lui (12 ani): de la 500 de perechi de adidaşi Nike, un montagne russe în grădină, o masă de biliard, până la un crocodil, un rechin, un cinematograf 3D IMAX şi 100.000 de lire pe săptămână, bani de buzunar. Orice îşi doreşte tânărul Joe, în câteva secunde dorinţa îi este îndeplinită, tatăl acceptând fără reţinere să cumpere ce vrea băiatul lui răsfăţat. Probabil şi pentru că este singurul lui fiu.

 Tatăl lui Joe Bostan s-a îmbogăţit vânzând hârtie igienică diferită - pe o parte fiind umedă şi pe cealaltă uscată. Ideea aceasta genială i-a adus o grămadă de bani, trăind într-o casă luxoasă şi având câteva zeci de alte proprietăţi răspândite prin lume. 

Joe învaţă la cea mai bună şcoală, poartă cele mai scumpe haine, mănâncă cele mai bune şi rafinate preparate şi e un fiu răsfăţat. Ce îşi poate dori mai mult la vârsta de 12 ani, când nimeni nu te pune să faci nimic, nimeni nu te roagă să duci aia sau să sortezi aia, să-ţi faci curat în cameră şi lucruri de acest fel? Nimeni. Toţi copiii vor fi mulţumiţi. Sau poate nu? 

 Joe îşi dă seama că, deşi are tot ce vrea, n-are un prieten. Un prieten adevărat. Un prieten care să se joace cu el. Un prieten care să-l încurajeze şi să-i ţină partea când se află în situaţii dificile. Pentru că la şcoala de elită unde învaţă copiii râd de el din cauza afacerii tatălui său, Joe Bostan se duce să înveţe la o şcoală normală, de cartier, unde nimeni n-o să mai râdă de el, pentru că niciun copil nu va mai avea idee cum s-a îmbogăţit tatăl său.

 Aici, la şcoala de cartier, întâlneşte un băiat la fel ca el: gras, dar prietenos. Se cunosc şi îşi promit să rămână cei mai buni prieteni. Pe noul lui prieten îl cheamă Bob şi vine dintr-o familie săracă. Doi puşti, porecliţi "Râmătorii", nu încetează să-l lase în pace pe Bob, aşa că Joe îi plăteşte să nu-l mai facă pe Bob să se simtă prost. Uşor-uşor, ceilalţi colegi ai lui Joe află cât de bogat este şi viaţa lui devine din nou urâtă, însă avâdu-l pe Bob alături, lucrurile parcă nu-s aşa de rele. Aflând că Joe i-a plătit pe "Râmători" să nu mai râdă de el, Bob rupe prietenia cu Joe. Oare ce vor face acum Joe şi Bob? Cum se va termina romanul?

David Edward Walliams s-a născut la Merton, o suburbie a Londrei, în august 1971. Este actor, umorist, prezentator de emisiuni de televiziune și autor de cărţi pentru copii. A studiat la Reigate Grammar School și la Universitatea din Bristol și a fost membru al National Youth Theatre, unde l-a întâlnit pe Matt Lucas, alături de care a scris și a interpretat celebrul show de radio și televiziune Little Britain. 

În 2008 și 2009, publică primele sale cărţi pentru copii, ilustrate de Quentin Blake, The Boy in the Dress și Mr. Stink. Pentru următoarele romane, Billionaire Boy (Băiatul miliardar) și Gangsta Granny (în curs de apariţie la Editura Arthur), a colaborat cu reputatul ilustrator Tony Ross. Romanul Ratburger, apărut în 2012, a fost declarat cartea anului de către National Book Awards.

"Băiatul miliardar", de David Edward Walliams, a fost un roman uşor şi amuzant, pe care l-am citit într-o singură zi, fiind plin de ilustraţii, iar scrisul destul de mare. Pentru copii este o carte mult mai mult decât perfectă, însă adulţilor nu cred că o pot recomanda. Lecturi plăcute în continuare!

Cartea o găsiţi pe site-ul celor de la Târgul Cărţii la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: Arthur;
Titlu original: Billionaire Boy;
Număr de pagini: 184;
Traducător: Diana Marin-Caea.



sâmbătă, 26 august 2017

Recenzie: "Lumea văzută de Bob" de James Bowen


În Lumea văzută de Bob, James Bowen continua povestea aventurilor sale alături de motanul Bob pe străzile Londrei. Fie că e vînzător al revistei The Big Issue, fie că se întoarce la vechea sa îndeletnicire, aceea de cîntăreț ambulant în Covent Garden, James este însoțit pretutindeni de motanul roșcat, care nu doar îl ajută să își refacă viața, ci îl și salvează – la propriu – din situații periculoase. Încetul cu încetul, omul și motanul din stația de metrou Angel și din Covent Garden devin un fel de 
celebrități locale, apar în ziare, se întîlnesc cu primarul Londrei sau cu Paul McCartney, dar viața lor rămîne în continuare grea, apăsătoare și plină de riscuri. Legatura strînsă dintre cei doi, toanele și temerile fiecăruia dintre ei, primejdiile prin care trec, dar și turnura radicală pe care o ia destinul lor după întîlnirea cu o agentă literară sînt relatate cînd cu duioșie, cînd cu un umor cuceritor, iar istoria acestei prietenii a devenit o sursă de inspirație pentru nenumărați cititori din întreaga lume.

 În aprilie (anul acesta) am împrumutat de la fratele meu romanul: "Un motan pe nume Bob", pentru că tot o lăuda el şi m-a făcut curios în legătură cu subiectul cărţii. Pisicile sunt (după căţei) animalele mele preferate de companie, fiind simpatice şi jucăuşe. Nu se plictisesc niciodată de joacă şi nu te ceartă sau critică când faci ceva greşit, aşa că sunt prietenii perfecţi. 

 "Un motan pe nume Bob" m-a impresionat foarte, foarte mult şi am notat-o pe goodreads cu 5 steluţe. Despre continuarea romanului bestseller internaţional "Un motan pe nume Bob" am auzit ceva mai târziu şi abia acum am pus mâna pe ea şi am citit-o. Simplă şi amuzantă, dar perfectă pentru o după-amiază când vrei să te relaxezi şi vrei să citeşti ceva bun, "Lumea văzută de Bob" m-a făcut să râd cu lacrimi şi să mă simt excelent în compania motanului Bob şi a lui James.

 În 248 de pagini, autorul James Bowen continuă să împărtăşască cu noi, cititorii, evenimentele cele mai dragi şi speciale în care protagonistul este celebrul motan Bob, ori el.

 Romanul se deschide cu gândurile lui James, fost dependent de droguri (care se lăsase de acest rău cu ajutorul unei fundaţii), asupra faptului că o luase pe drumul cel bun şi-l părăsise pe cel rău. Niciodată nu e târziu să te schimbi, acest lucru l-a constatat şi James, luptându-se din greu să scape de dependenţa de droguri. Prieten de nădejde şi ambiţie pentru James, motanul  Bob l-a ajutat enorm de mult pe stăpânul său, mai ales să treacă mai uşor peste crizele în care simţea nevoia să-şi injecteze narcotice. De asemenea, Bob l-a învăţat pe James să privească cu alţi ochi societatea de astăzi, făcându-l să vadă bucuria şi nu doar tristeţea, făcându-l să vadă strădania şi nu doar prefăcătoria şi alte lucruri.

 Alături de Bob, James trece prin zeci de întâmplări nostime, în timp ce vinde revista "The Big Issue", revistă care este încredinţată oamenilor săraci, care nu lucrează nicăieri şi vor să facă un ban cinstit, la intrarea în staţia de metrou Angel. La muncă, James merge împreună cu motanul Bob, iar lumea este atrasă de frumuseţea motanului, cumpărând din ce în ce mai multe exemplare de la James. Zi de zi, oamenii îi oferă chiar şi cadouri motanului drăguţ, făcând poze cu el şi admirând mândreţea motanului.

 Munca pe stradă este grea şi dură, James şi Bob trecând prin momente critice şi prin scandaluri provocate de oamenii invidioşi, dar nu-şi pierd încrederea că mai există şi persoane cu un suflet mare, curat şi frumos. Temperaturile scăzute şi zilele ploioase sunt alte două aspecte care fac din munca pe stradă o adevărată provocare, o adevărată aventură. Din fericire, James ştie să gestioneze bine şi să rezolve situaţiile dificile cu calm, chiar dacă oamenii rămân tot cu opiniile lor greşite. 

 Pentru că devine din ce în ce mai celebru, Bob împreună cu stăpânul său apar în mai multe ziare, reviste, interviuri şi filmuleţe postate pe Youtube. O lumea întreagă află de existenţa motanului care a fermecat sute de oameni, lui James propunându-i-se să scrie o carte despre viaţa sa alături de Bob. Bineînţeles, James acceptă şi de cum este publicat, romanul ajunge rapid în lista de bestsellere din Londra, apoi în listele de bestsellere internaţionale. James nu mai este nevoit să stea ore întregi în frig, câştigând destui bani, cât să ducă un trai mai bun şi mai ok, împreună cu Bob, din vânzarea cărţii lui.

 La lansarea cărţii sale, "Un motan pe nume Bob", participă peste 300 de persoane, cele 200 de exemplare din cartea lui James Bowen, prezente în librărie, fiind epuizate în mai puţin de 30 de minute. James este impresionat şi se bucură când vede atâta lume interesată de povestea vieţii lui.

În 2016, romanul "Un motan pe nume Bob" a fost ecranizat, printre actori numărându-se: Luke Treadaway, Ruta Gedmintas şi Joanne Froggatt.

James Bowen s-a născut în 1979, în Surrey, iar în prezent trăieşte în Londra, unde face street performing. În copilărie, după divorţul părinţilor, se mută pentru mai mulţi ani în Australia. Revine în Marea Britanie în 1997, însă curând ajunge să trăiască pe străzi. În încercarea de a se desprinde de realitatea debusolantă, devine dependent de heroina. Va intra apoi, în 2007, într-un program guvernamental de ajutorare a dependenţilor de droguri. În aceeaşi perioadă, în adăpostul în care locuia găseşte un motan, pe care îl botează Bob, după un personaj din filmul Twin Peaks. Cei doi rămân împreună şi, treptat, vor deveni cunoscuţi de călătorii autobuzului 73, apoi de întreaga Londra, prin filmuleţe postate pe YouTube. Între timp, James a renunţat la programul ce-l ajuta să scape de dependenţa de heroină şi spune că tot ce i s-a întâmplat bun în viaţă i se datorează motanului Bob, prietenul său.

"Lumea văzută de Bob" a fost un roman bun, de inimă, care se citeşte pe nerăsuflate, cititorul fiind uimit de povestea lui James şi a lui Bob. Mie mi-a plăcut şi l-am notat cu 4 din 5 steluţe pe goodreads. Vi-l recomand cu drag şi vă urez lecturi excelente în continuare!

Mulţumesc mult, Libris, pentru exemplarul oferit. :)

Editura: Polirom;
Titlu original: The World According to Bob;
Număr de pagini: 248;
Categoria: Beletristică;
Traducător: Ana Maria Man.


duminică, 20 august 2017

Recenzie: "Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane" de Kate DiCamillo


Odată, într-o casă de pe strada Egipt, trăia un iepure de porţelan pe nume Edward Tulane. 
Iepurele era foarte mulţumit cu viața pe care o ducea şi pe bună dreptate: stăpâna lui, Abilene, se purta cu el cu cea mai mare grijă şi-l iubea nespus.
Dar, într-o bună zi, iepurele s-a pierdut.
Kate DiCamillo ne poartă într-o călătorie extraordinară, din adâncul oceanului până în plasa unui pescar, din vârful unei grămezi de gunoi până în tabăra unor vagabonzi, de la căpătâiul unui copil suferind până pe străzile aglomerate din Memphis. Şi așa, de-a lungul întregii călătorii, devenim martorii unui adevărat miracol: până şi o inimă dintre cele care se pot sparge foarte uşor poate învăţa să iubească, să piardă şi apoi să iubească din nou.

Kate DiCamillo s­-a născut la 25 martie 1964, în Philadelphia, Pennsylvania. A copilărit în Florida, iar acum locuieşte în Minneapolis, Minnesota. De când era încă foarte tânără şi­-a dorit să devină scriitoare. A început prin a observa cu atenţie lumea din jurul ei, apoi a încercat s-­o pună în cuvinte. A devenit una dintre cele mai apreciate şi mai iubite scriitoare de cărţi pentru copii.

Printre cele mai cunoscute cărţi ale ei se numără Povestea lui Despereaux (distinsă cu Medalia Newbery), Because of Winn­Dixie (Newbery Honor), The Tiger Rising (care a ajuns în finala pentru National Book Award) şi poveştile din seria Mercy Watson.

"Ce poveste minunată! Şi ce ilustraţii!" Asta am exprimat când am dat şi ultima filă. Mi-a plăcut mult, mult acest roman scris de Kate DiCamillo şi m-am bucurat nespus când am văzut că au mai fost traduse şi alte cărţi scrise de ea, precum "Raymie Nightingale", "Flora şi Ulise. Aventuri iluminate" şi (de ce sunt cel mai încântat că a fost tradusă) "Povestea lui Despereaux".

 Să vă zic cum m-am apucat să citesc această carte? Ei bine, săptămâna trecută n-am citit nimic. Nimic. Pur şi simplu n-am putut. Cel mai probabil am fost în reading slump, acea perioadă tristă în care un cititor nu mai poate citi nimic, pentru că nu se poate concentra la ce se întâmplă în cartea pe care o citeşte. Ce bine îmi pare că, cu ajutorul cărţii "Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane", am ieşit din această perioadă urâtă şi acum mă pot reapuca de citit în serie, aşa cum îmi place, carte după carte. Sâmbătă am pus mâna pe această carte şi timp de două ore n-am mai putut să-mi ridic ochii din ea. Eram fascinat de povestea lui Edward şi voiam neapărat să ajung cât mai repede la final. Şi ce final! 

 Ilustraţiile au fost superbe, am să ataşez câteva mai jos, pentru ca şi voi să vedeţi cât de minunate şi bine realizate sunt, cu măiestrie...




Vă întrebaţi cum i-a venit ideea autoarei de a scrie acest roman? Răspunsul este chiar aici: 

„Într-un an, de Crăciun, am primit în dar un iepure de jucărie frumos îmbrăcat. Câteva zile mai târziu am visat că iepurele zăcea cu faţa în jos pe fundul oceanului, pierdut, dorindu­-şi să fie găsit. Pe când spuneam această poveste, am fost şi eu pierdută multă vreme. Şi apoi, în sfârşit, ca Edward, am fost găsită.“

Romanul îl are în centru pe Edward Tulane, un iepure de jucărie, diferit faţă de ceilalţi. Este aproape complet din porţelan, doar urechile şi coada fiind făcute din păr natural de iepure, iar articulaţiile făcute din sârmă, pentru a îi oferi felexibilitate iepurelui. Este elegant şi are chiar o colecţie de haine şi de pălării personală. Stăpâna lui este Abilene, o fată drăguţă care-l iubeşte nespus de mult pe iepuraş, dormind cu el, mergând la masă împreună cu el, aşezându-l pe un scaun al lui etc.

 Într-o zi, iepuraşul Edward pleacă spre Londra, cu un vapor, alături de familia Tulane. La bordul vasului se aflau şi doi copii mai năzdrăvani, care-l înşfacă pe Edward şi-l aruncă peste bord. Scufundându-se, Edward va zăcea multe zile în apă. Dar, într-o altă zi, o furtună puternică se porneşte în adâncul oceanului şi Edward este tras în sus, ajungând în plasa unui pescar. Pescarul îl aduce acasă la el şi-l botează Susanna, îmbrăcându-l în haine de fetiţă. 

 Lolly, fata pescarului ajunge acasă şi-l aruncă pe Edward la gunoi, mai apoi iepuraşul poposeşte zeci de zile îngropat în gunoaie, la groapa de gunoi. Aici, un vagabond îl ia cu el şi călătoreşte cu iepuraşul în multe locuri, dar, la un moment dat, cineva îi desparte. Şi iepuraşul suferă, pentru că pierde din ce în ce mai multe persoane pe care le iubea şi alături de ele aflase ce înseamnă dragostea adevărată. 

 Zilele trec, iar iepurele Edward Tulane este trist şi-şi pierde speranţa că o va regăsi pe Abilene, dar oare o va regăsi? Cum, unde şi ce-i va spune fetiţa dacă-l va revedea? Răspunsurile sunt în carte.

 "Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane" a fost un roman excelent, ilustrat minunat şi cu o poveste impresionantă. Vi-l recomand cu drag şi vă urez un sfârşit de vară aşa cum vi-l doriţi!

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: Arthur;
Data apariţei: decembrie 2013;
Număr pagini: 196;
Ilustrator: Bagram Ibatoulline;
Traducător: Lavinia Branişte.