Am făcut prăjituri #fără frică!!!

 
O mică parte din prăjiturile făcute de mine

 De când eram mic mă uitam la emisiuni culinare la televizor şi citeam foarte, foarte multe cărţi de reţete. O mare parte din timpul meu liber era ocupată de cele două activităţi de mai sus.

Îmi plăcea la nebunie să stau şi să privesc cum unii gătesc, coc, fierb şi mixează, în final rezultând un preparat uimitor (o adevărată bucurie, atât pentru ochi, cât şi pentru suflet).

Am început să iau notiţe şi să scriu reţete. Am avut chiar şi un caiet în care îmi notam reţetele când eram de vreo 11 ani! 

Mă enervau listele de ingrediente care dispăreau mult prea repede de pe ecran, eu abia apucând să scriu jumătate din ele, mă enervau, de asemenea, bucătarii care nu spuneau ce cantitate de făină, zahăr, unt trebuie pentru prăjitura pe care o preparau. 

Cum tehnologia a avansat, am primit primul meu telefon. Descoperind funcţia de înregistrare, dădeam televizorul la maxim şi porneam butonul roşu pentru a înregistra reţeta. Această funcţie a telefonului m-a ajutat mult, pentru că nu mai trebuia să stau şi să scriu reţetele.

Văzând că Mary Berry, Martha Stewart, Jamie Oliver şi mulţi alţii făceau nişte prăjituri de îţi venea să muşti din ecran, m-am încumetat să fac şi eu prima mea prăjitură. Îmi era aşa de teamă, încât am uitat să pun cantitatea de zahăr prevăzută în reţetă. 

Prima mea prăjitură a fost o negresă de post, fără gem. Am preparat compoziţia, dar am uitat să pun vreo 200 de grame de zahăr. Am turnat compoziţia în tavă şi mi s-a părut puţină. Am recitit reţeta şi am văzut că am uitat să pun zahărul alb. La mintea mea, am deschis uşa cuptorului, am scos tava şi am turnat cele 200 de grame de zahăr şi am amestecat. După ce s-a copt priveam uimit cât de urâtă era: arsă pe margini şi foarte denivelată. 

Bineînţeles, nu putea să mă facă pe mine o negresă şi am mai încercat o dată şi încă o dată, până ce rezultatul final arăta ca cel pregătit de Martha Stewart. 

#FĂRĂ FRICĂ am depăşit prima mea nereuşită în bucătărie şi azi mă mândresc cu o adevărată colecţie de prăjituri preparate de mine.

Dacă vreţi, dacă puteţi, înscrieţi-vă şi voi poveştile (în care povestiţi cum aţi depăşit un moment din viaţa voastră fără frică) pe site-ul: http://www.prajiturifarafrica.ro, iar Dr. Oetker va dona câte un euro către SOS Satele Copiilor pentru fiecare poveste #farafrica înscrisă.

Comentarii

Postări populare