Recenzie: “Departe de lumea dezlănţuită” de Thomas Hardy


Autor: Thomas Hardy;
Editura: Corint;
Număr pagini: 464.

Descriere:

La jumătatea epocii victoriene, într-o perioadă de avânt a economiei liberale, când Anglia devenise prima putere industrială a lumii, Thomas Hardy reconstituie cu nostalgie, într-o cuprinzătoare frescă romanesca , climatul spiritual al Angliei patriarhale. În cuvintele unei remarcabile scriitoare ca Virginia Woolf, Departe de lumea dezlănţuită ne dezvăluie cealaltă latură a spiritului uman, partea întunecată, care se revela în singurătate, iar nu cea luminată, care se arată în societate.

Despre autor:

Thomas Hardy, (n. 2 iunie 1840 — d. 11 ianuarie 1928) a fost un scriitor și poet naturalist britanic, cunoscut pentru romanele sale „Tess” și „Departe de lumea dezlănțuită”. Evenimentele din majoritatea operelor sale se desfășoară în comitatul semi-imaginar Wessex și sunt marcate de descrieri poetice și fatalism.

Prin opera sa, caracterizată prin studiul amănunțit al caracterelor și ambianțelor, simpatie umană pentru eroi, prin viziunea fatalistă și pesimistă, se opune convenționalității epocii victoriene.

Literatura universală clasică este una dintre tipurile de literaturi preferate de mine. Îmi plac foarte mult operele publicate acum mulţi ani şi iubesc să trăiesc şi să mă transpun în pielea personajele, conturate şi creionate cu grijă de către autorii acelor timpuri.

“Departe de lumea dezlănţuită” de Thomas Hardy a fost o lectură plăcută şi interesantă, care a intrat cu mare uşurinţă printre cărţile mele preferate din literatura universală clasică.

Prefaţa realizată de Cornel Mihai Ionescu mi s-a părut foarte grea de înţeles şi ea a reprezentat singura parte negativă a romanului. Cuvintele folosite de domnul Cornel Ionescu mi s-au părut tare complicate şi am zăbovit pe prefaţă muuultişor, căutând de fiecare dată când găseam un cuvânt nou în DEX.

În centrul romanului se află un fermier corect şi fericit, care se bucura de lucrurile mărunte ale vieţii, acestea fiind cele mai importante, aducându-i mereu zâmbetul pe buze, pe nume Gabriel Oak. Era în floarea vârstei, având 28 de ani şi era genul de om pe care munca nu-l speria deloc. Muncind şi străduindu-se în fiecare zi, a ajuns un fermier cu o mică avere şi mult respect din partea vecinilor săi.

Zilele şi le petrecea muncind, iar nopţile stând şi uitându-se la corpurile minunate de pe bolta cerească, somnul luându-l cu uşurinţă. Iubea să trăiască astfel, fără probleme care să îi complice viaţa simplă şi fără griji prea multe.

Dar o întâlnire întâmplătoare cu o tânără fată cu părul de culoarea abanosului îi schimbă total cursul vieţii. Batsheba Everdene, căci aşa o chema pe fată, era o fată mândră şi mofturoasă, dar care nu avea nici un ban în buzunar.

Batsheba venise să o ajute pe mătuşa sa cu nişte treburi, la ţară şi astfel se întâlneşte cu Oak. De cum o vede, fermierul Oak se îndrăgosteşte de ea şi nu suportă să stea o zi fără să o vadă. Din păcate pentru Oak, fata nu-l iubea, însă se înţelegea destul de bine cu el.

Întâmplarea face ca fata să plece din zona în care se afla casa lui Oak şi tânărul fermier se întristează şi abia mai rezistă fără să o vadă pe Batsheba şi fără să aibă nici o idee  referitoare la locul unde a plecat.

Oak duce o viaţă grea şi necazurile nu încetează să apară: turma lui de oi se pierde într-o noapte. Toate oile cad, mânate de un câine neascultător, într-o groapă cu var. De abia mai suportă situaţie şi oftează când se gândeşte că nu mai are nimic acum şi că trebuie să o ia de la capăt.

Se duce la târgul din Casterbridge pentru a găsit de lucru ca vechil. Negăsind de lucru, se aşează într-o căruţă şi adoarme într-un somn profund. Căruţa nu stă pe loc şi Oak ajunge în apropiere de Weatherbury. Aici, vede că arde ceva în curtea unei ferme şi sare să ajute la stingerea incendiului şi dă cu ochii de stăpâna fermei, Batsheba care devenise bogată, pentru că un unchi îi dăduse moştenire această fermă, pe patul de moarte.

Bucuros că o vede, Oak îi propune să se căsătorească cu el, dar fata îl refuză, susţinând tare şi apăsat că ea nu e îndrăgostită de el şi punct. În schimb, Batsheba îi o oferă un loc de muncă la ferma ei, de oier.

Cu timpul încă doi bărbaţi îi cer mâna Batshebei, şi anume: William Boldwood, pe care îl refuză, şi Sergentul Frank Troy care o cucereşte pe Batsheba.

De când se căsătorise cu Frank, lucrurile nu mai merg aşa de bine cum mergeau şi familia lor se destramă. Frank începe să parieze la curse de cai şi crează multe alte probleme soţiei sale.

Frank îi mărturiseşte Batshebei că nu o iubeşte aşa de mult pe cât a iubit-o pe o femeie ce se numea Fanny. Dar cum va proceda în continuare Batsheba, aflând că soţul ei nu ţine la ea? Se vor despărţi? Ce va face Oak?


“Departe de lumea dezlănţuită” este o carte care trebuie citită de toţi iubitorii cărţilor clasice, pe mine a reuşit să mă fascineze în adevăratul sens al cuvântului...

Mulţumesc mult, Libris pentru exemplarul oferit!

V-o recomand cu mult drag!

Comentarii

  1. Trebuie să recunosc că nu prea am citit cărți clasice, însă e clar că nu-i timpul pierdut. Mă fascinează într-un fel cărțile mai "vechi", pentru că majoritatea mi se pare că dau dovadă de eleganță și de bun gust. Multe cărți contemporane sunt făcute direct pentru comercializare, fapt ce e trist. Până la urmă, care mai e satisfacția scriitorului? Mă rog, ăsta e deja un subiect mult mai amplu.

    Mulțumim pentru recenzie, spor în tot ce faci!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare