Recenzie: “Moştenirea” de Katherine Webb


Recenzie: “Moştenirea” de Katherine Webb

Editura: All;
Număr pagini: 432;

Într-o zi ploioasă şi mohorâtă a anului 1905, lady Caroline Calcott, stăpâna domeniului Storton din Wiltshire, dispare în pădure, ducând în braţe un copil abia născut. În prezent, surorile Erica şi Beth Calcott, strănepoatele lui lady Caroline, se întorc la moşie pentru a-şi lua în primire proprietatea, cu haloul ei de secrete.

Aşa începe o saga de familie în care se intersectează poveşti captivante de iubire şi de ură, într-un ţinut sălbatic, de o frumuseţe obsedantă. Cititorul va fi purtat din înalta societate a New York-ului de început de secol XX până în preria nemărginită a Vestului Sălbatic, urmărind cu sufletul la gură destinele unor personaje cu adevărat pasionale.

„O saga care are toate atuurile unui roman de succes: mister, intrigă, istorie şi o casă mare şi veche, plină de poveşti.“
Amanda Ross, Radio Times

Katherine Webb s-a născut în 1977 la Kent, în Marea Britanie. A studiat istoria la Durham University şi a locuit la Londra şi Veneţia, unde a lucrat, printre altele, ca bibliotecară, chelneriţă şi vânzătoare într-un magazin de costume. Romanul Moştenirea (The Legacy, 2010) a primit Premiul Book of the Year 2009 din partea YouWriteOn.com.

„Moştenirea”, de Katherine Webb, este una dintre cele mai bune cărţi citite de mine în anul 2017. A intrat cu uşurinţă printre preferatele mele şi, fără probleme, aş putea să o introduc într-un top al cărţilor care merită citite.

Autoarea Katherine Webb a reuşit să mă ţină în mrejele poveştii ţesută de ea şi să mă facă să uit de lumea reală, a grijilor şi treburilor. Stilul lui Katherine Webb de a scrie se aseamănă foarte mult cu cel al autoarei australience Kate Morton (recenzie „Casa de lângă lac”, de Kate Morton, aici).

Mi-am dorit să citesc această carte, pentru că auzisem că este o carte bună şi chiar a fost! Cartea e o "buturugă", autoarea britanică scriind aproape 500 de pagini, dar stilul fluid şi uşor face ca paginile să zboare în mâinile cititorului.

Am savurat romanul timp de 3 seri la rând, alături de ceai proaspăt preparat de lămâie şi mentă, în pat, pe o vreme rece şi ploioasă. A fost o adevărată plăcere, pe cuvânt de cititor! :D

Acţiunea  romanului se desfăşoară pe două planuri/fire narative, unul plasat în prezent şi unul în anii 1900. Aceste două planuri sunt prezentate prin alternare (prezent, trecut, prezent, trecut, etc.), creând o carte fascinantă.

Firul narativ din prezent urmăreşte vieţile surorilor Erica şi Beth Calcott, iar cel din trecut urmăreşte viaţa lui lady Caroline Calcott. Această lady Caroline Calcott a făcut anumite alegeri nu tocmai bune şi rodul acestor alegeri a îndemnat-o să fugă, într-o noapte, cu un copil în braţe, cu toate că nu era copilul ei, şi să-l abandoneze, lăsând o biată mamă fără copil. Şi totul din gelozie! Mai multe nu vă zic...  În prezent, Erica şi Beth vor să dezlege misterele din trecut şi să lămurească situaţia cu privire la alegerilor greşite luate de lady Caroline.

Cele două surori revin la conacul unde a locuit Caroline, primindu-l drept moştenire. Cu fiecare zi care trece, Erica şi Beth află din ce în ce mai multe lucruri şi dezleagă misterele de mult apuse. Dar chiar le vor dezlega pe toate? Nu vor întâmpina dificultăţi?

Având o structură solidă şi o acţiune bogată, romanul „Moştenirea” m-a surprins într-un mod plăcut şi m-a făcut să citesc şi cealaltă carte a autoarei tradusă în română, „Nevăzuţii”.

V-o recomand cu drag!

Mulţumesc mult editurii All, pentru exemplarul oferit!

Comentarii

Postări populare