Recenzie: "A doua şansă" de Kristin Hannah


   Nu sunt la prima întâlnire cu scriitoarea americană Kristin Hannah, ci la a doua. Am mai citit şi "Grădina de iarnă", un roman foarte frumos scris, cu o acţiune bine structurată şi cu personaje de care te îndrăgosteşti. De asemenea, finalul romanului "Grădina de iarnă" m-a lăsat fără cuvinte. Tot "Grădina de iarnă" a fost cea care mi-a deschis apetitul pentru cărţile scrise de Kristin Hannah şi cea care m-a impulsionat să continui cu "A doua şansă".

  Romanul "A doua şansă", apărut în engleză cu titlul "On Mystic Lake", în 1999, este un roman de dragoste, pe alocuri plictisitor, autoarea zăbovind pe anumite aspecte zeci de pagini şi povestind anumite întâmplări de nenumărate ori, încât am tras din greu să o termin de citit. Lectura mi s-a părut uşoară, superficială. Ideea de la care a pornit scriitoarea (şi anume un soţ care îşi părăseşte soţia după 20 de ani de relaţie, pentru că are o amantă la care chiar ţine) e clişeic, des întâlnit în romanele de dragoste.

 Pe de altă parte, romanul "A doua şansă" este unul al sacrificiilor din dragoste, al milei fiinţei umane, al bunătăţii de care dă aceasta dovadă, al bucuriei de a reîncepe ceva cu mai mult entuziasm decât prima dată şi de a începe să trăieşti în adevăratul sens al cuvântului. 

 Annie, mamă şi soţie devotată de peste 20 de ani, este părăsită de soţul ei, care, fără motive concrete, îi dă papucii, motivând scurt şi clar: "Sunt îndrăgostit de altă femeie." Annie, încearcă să dreagă cât de cât situaţia, spunându-i lui Blake Colwater, soţul ei, să ia relaţia de la capăt, să şteargă cu buretele replica dureroasă rostită de acesta şi să fie o familie unită, fiindcă aveau o fiica, pe nume Natalie, plecată de acasă pentru studii, ea având de suferit cel mai mult. Nu mi-a plăcut atitudine abordată de Annie, întrucât Blake nici măcar nu o iubea şi ea dorea să continuie relaţia cu el. Din contră, Blake ar fi trebuit să-şi ceară iertare de la ea şi să-i propună să reia totul.

 Supărată, deznădăjduită şi cu nervii întinşi la maximum, Annie pleacă grăbită spre casa tatălui ei din Mystic, pentru a se calma şi pentru că pur şi simplu nu avea altă alternativă. Voia să se detaşeze de Blake cât mai repede, dar în sufletul ei încă mai licărea o speranţă că poate o va suna, îşi va cere scuze şi totul va reveni la normal. Chiar această speranţă îi animă zilele şi îşi face iluzii că poate nu azi, nu mâine, însă poimâine sigur are să sune Blake şi o să o roage să vină înapoi la el.

 Annie nu mai fusese în Mystic de peste 20 de ani şi de cum ajunse totul i se părea schimbat, diferit faţă de ultima dată când fusese. Locurile, peisajele, mirosuri, dar mai ales oamenii i se părea alţii. Doar tatăl ei rămăsese la fel, acelaşi om bun şi înţelegător, pus pe glume. Niciodată tatăl ei nu i-a făcut morală, certându-o ore întregi, ci se limita doar la a da sfaturi, utile şi practice, ce-i drept.

 Viaţa în Mystic e total opusă celei trăite înainte de Annie: nu mai existau griji, lumea trăia mai frumos şi mai sănătos. Aerul era mult mai fresh şi revigorant, reuşind să te încarce cu optimism şi prospeţime. Mi-au plăcut descrierile realizate de autoarea Kristin Hannah, chiar foarte mult! Chiar dacă nu sunt pompoase şi încărcate cu metafore şi figuri de stil, sunt frumos realizate, cititorul reuşind să-şi imagineze exact locul pe care-l descria aceasta.

  Dorindu-şi să ia viaţa de la capăt, Annie începe cu schimbări masive în ceea ce priveşte înfăţişarea sa: îşi schimbă coafura, vestimentaţia şi vrea cât mai mult să se îndepărteze de orice urmă care îi aducea aminte de Blake, fostul soţ.

 Multe persoane se mutaseră în Mystic şi mulţi oameni care îi fusese prieteni sau cunoscuţi lui Annie, muriseră. Printre cei decedaţi se număra şi vechea ei prietenă din liceu, Kathy Johnson care se căsătorise cu Nick, un alt prieten de-al ei. Annie primeşte vestea cu tristeţe şi pentru câteve momente rămâne uimită.

 Uşor-uşor ajunge să se apropie din ce în ce mai mult de Nick Delacroix, rămas văduv după moartea soţiei sale, Kathy. Acesta trăieşte împreună cu fiica lui, Izzy, o fată care datorită pierderi mamei sale şi datorită tatălui său alcoolic, care nu îi acordă atenţie, ci doar vine acasă beat şi face dezordine, ajunse să-şi imagineze că mâinile îi dispar, la propriu. Rămâne cu o mână băgată într-o mănuşă, pentru că îi era ruşine altfel, şi cu două degete funcţionale, din cele 5. Ori că mănâncă, ori că apucă vreun obiect, micuţa le ridică doar cu cele două degete. Mai mult, micuţa Izzy nici măcar nu mai vorbeşte din cauza problemelor prin care a trecut. Ajunse chiar să fie exmatriculată de la şcoală.

 Annie, având-o pe fiica ei Natalie la distanţă, simţindu-i lipsa, începe să se apropie şi de Izzy, micuţa mută şi fără degete. În acest fel, acoperă dorul ei faţă de fiica Natalie. În ultima perioadă, Annie suferise o depresie: nu mai dormea şi vomita. Prin apropierea de Izzy, Anne se tratează şi pe sine, dar trateză şi fetiţa. Lui Izzy îi revine zâmbetul de mult şters pe buze şi începe să vorbească.

 Am apreciat mult dragostea pe care i-a oferit-o Annie lui Izzy. Dăruirea şi dorinţa de a o face pe cea mică să fie o fată normală m-a făcut să lăcrimez, în special la reacţiile micuţei şi la bucuria pe care i-o readuse Annie.

***
   Nick se lasă de băutură şi devine un tată bun pentru Izzy, tot Annie trăgându-l de mânecă, întrucât relaţia cu propria lui fiică ajunsese să fie ca o relaţie cu o necunoscută. Annie, a moştenit fără discuţii caracteristicile tatălui său, fiind o fiică model. Am văzut-o pe Annie în rolul educatoarei pentru copii, dar care se ocupă şi de adulţi. Am văzut-o ca pe un medic, care, aplicând tratamentul corespunzător, şi-a vindecat pacienţii, câştigând recunoştinţa acestora.

 Oare Nick şi Annie vor avea o relaţie de iubirie? Cum se va ţese în continuare povestea? Îşi va da seama Blake Colwater de greşala lui? 

  Kristin Hannah este autoarea a peste douăzeci de bestselleruri foarte apreciate de cititorii din întreaga lume. Cărţile ei au fost recompensate cu premii prestigioase, printre care National Reader's Choice şi Golden Heart al Asociaţiei Scriitorilor de Romane de Dragoste din America.

 "A doua şansă" este un roman uşor, excelent pentru o după-amiază de vară, care merge perfect alături de o limonadă rece. Eu m-am limitat la un baton cu ciocolată :D

 Cartea o găsiţi aici, pe site-ul celor de la Târgul Cărţii, la un preţ mult mai mult decât tentant. De asemenea, găsiţi o gamă variată de cărţi noi şi vechi pe târgulcărţii.ro. Recomand cu drag această librărie şi anticariat, pentru că alături de preţurile mici, prezintă seriozitate şi încredere. Spor la cumpărături şi lecturi plăcute, dragilor!

Editura: Lira;
Număr pagini: 368;
Anul apariţiei: 2013.



Comentarii

  1. Frumoasa prezentarea Robert!E interesant de vazut continutul cartii prin ochii unui tanar,poate ar trebui s-o recitesti peste vreo 15 ani,as fi curioasa ce parere ai avea.Imi place si mie foarte mult autoarea si i-am citit toate cartile aparute la noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur mult că ţi-a plăcut, Arci! Aşa o să fac, sigur am să o privesc cu alţi ochi ;) Mulţumesc că ai trecut pe aici şi te mai aştept! Lecturi plăcute, Arci!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare