Recenzie: "Tot ce nu ţi-am spus" de Celeste Ng


Editura: Litera
Titlu original: Everything I Never Told You
Număr de pagini: 240
Traducător: Adriana Bădescu.

„Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.“
Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de-a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.

 Ştiţi acele cărţi care nu vă prind, dar prietenii voştri le-au adorat? Exact aşa am păţit şi eu cu “Tot ce nu ţi-am spus” de Celeste Ng, debutul autoarei americane. Ce nu mi-a plăcut? Ei bine, am simţit că lucrurile merg greu, iar acţiunea e lentă. Ce nu mi-a mai plăcut a fost şi faptul că pe tot parcursul cărţii are loc alternarea dintre prezent şi trecut, ameţindu-mă, fiind grea de urmărit, după părerea mea. Am văzut pe goodreads feedback-uri pozitive ale acestui roman şi m-am bucurat că prietenii mei au apreciat cartea, notându-o cu 4 sau 5 steluţe. De asemenea, cred că este şi o chestiune de gusturi, dar nu insist pe asta, pentru că de gustibus non est disputandum. Şi, o altă explicaţie ( :P ), probabil nu am avut eu răbdare cu “Tot ce nu ţi-am spus”. Din păcate, n-am putut să o citesc pe toată; enervându-mă, am dat la final şi l-am citit. 

Lydia este o adolescentă, având şi ea, ca toţi adolescenţii, problemele ei. Într-o zi, familia observă că Lydia nu a apărut la micul dejun şi nu este nici în cameră. Mama Lydiei, Marilyn, încearcă să fie calmă şi îşi tot repetă că nimic nu s-a întâmplat rău cu fiica ei. Dar nu este tocmai aşa, Lydia fiind găsită în lacul din apropierea casei, înnecată.

 Atât mama Lydiei, cât şi fratele ei (al Lydiei), Nath, vor să afle cine a omorât-o pe fată, ei ştiind că ea n-avea probleme la şcoală. La fel, Lydia era o persoană introvertită, neavând mulţi prieteni cu care să vorbească. Însă, ce a împins-o pe Lydia să facă acest gest? Şcoala? Vrun membru al familiei? De ce toată lumea nu-şi dă seama că vinovatul este chiar printre ei? 

 De precizat ar fi şi că, alături de povestea Lydiei, sunt narate şi poveştile de viaţă ale părinţilor ei, având o strânsă legătură cu cea a fetei.

Tot ce nu ţi-am spus” este un roman care pune accentul pe problemele dintr-o familie şi pe presiunea părinţilor asupra copiilor. Nu toţi suntem buni într-un anumit domeniu, fiecare dintre noi pricepându-se la ceva şi ar fi bine dacă am accepta asta şi nu am condamna. Vă recomand cartea pentru a vă forma o părere despre ea şi, cu mare drag, vă aştept opiniile în comentarii. Lecturi plăcute în continuare tuturor!

Mulţumesc mult, Libris, pentru exemplarul oferit. :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare