Recenzie „Suflete în noapte”, de Kent Haruf



Addie Moore și Louis Waters sunt doi oameni în vârstă dintr-un mic orășel de câmpie american, care își duc zilele fiecare în singurătate după ce rămân văduvi și copiii pleacă să-și vadă de viețile lor.
Deși sunt vecini, nu știu mare lucru unul despre celălalt, dar lucrurile se vor schimba când femeia îi propune un aranjament puțin ciudat: să-și petreacă nopțile împreună.
Înfruntând prejudecățile comunității, cei doi se regăsesc noapte de noapte și își alungă singurătatea, spunându-și unul altuia povești de viață și legând o prietenie care nu ține cont de vârstă.
Treptat, prietenia lor se transformă în ceva mult mai profund, iar istoria unei iubiri târzii nu se stinge.

Sunt cărţi pe care le citeşti pentru complexitatea subiectului discutat sau pentru că sunt bijuterii literare, însă pe aceasta o citeşti, pentru că vrei să trăieşti câteva zile altfel, în compania altor oameni, vrei doar să te relaxezi. „Suflete în noapte” nu numai că se încadrează în tipul romanului duios, drăguţ şi sensibil, dar reuşeşte să îţi ofere şi o lecţie importantă: dragostea este un sentiment care poate fi trăit la orice vârstă.

 Louis Waters, fost profesor de engleză, îşi duce zilele în singurătate. Când Addie, o femeie în vârstă din oraşul Holt, vine la uşa lui şi-i propune să-şi petreacă nopţile împreună, discutând, îşi spune aşa „Ce naiba. Nu te ambala.”  I se pare puţin ciudat, dar acceptă. Louis are o fată pe nume Holly, iar Addie are un băiat, Gene. 

Personajul meu preferat a fost Addie Moore, o femeie frumoasă, suplă, cu părul tuns scurt, independentă şi curajoasă. Am apreciat la ea reacţia ei faţă de părerea lumii:


„- Ce cauţi aici, în spate? a spus Addie. - Am zis că aşa nu mă vede lumea. - Nu-mi pasă. Vor afla. O să vadă cineva. Vino pe la uşa din faţă, pe trotuar. M-am hotărât şi nu-mi pasă ce crede lumea. Am făcut asta prea multă vreme – toată viaţa. Nu mai am de gând să trăiesc aşa. Dacă vii pe alee pare că facem ceva greşit sau ceva scandalos, de care să ne fie ruşine.”

 Noapte de noapte, ei reuşesc să se cunoască mai bine şi să se îndrăgostească. Nepotul lui Addie, băiatul lui Gene, este adus de tatăl lui la bunica, pentru că el trecea printr-o perioadă dificilă cu prietena lui. La început, băiatul este liniştit şi-i pasă numai de telefonul mobil pe care se joacă toată ziua, dar Louis, împreună cu Addie, încearcă să facă şi alte activităţi cu el. Chiar îi cumpără un câine, pentru a avea cu cine să se joace. Viaţa pare să-şi urmeze lent cursul, însă Gene nu prea se înţelege cu Louis şi-i tot spune mamei sale că nu vrea ca fiul lui să trăiască lângă un om care a făcut atât de mult rău în trecut. Despre ce rău este vorba? Se vor schimba lucrurile? Cum se va termina romanul?



 „Suflete în noapte”, de Kent Haruf, este romanul pe care vrei să-l citeşti când vezi doi bătrâni pe stradă ţinându-se de mână şi nu înţelegi cum de mai există dragoste la vârsta aceea. Este romanul pe care vrei să-l citeşti dintr-o suflare. Vi-l recomand din suflet. După ce veţi citi cartea, vizionaţi şi ecranizarea – este frumoasă, precum o noapte de vară. Lecturi plăcute! 

Cartea poate fi achiziţionată de pe Libris.ro.

Număr de pagini: 128;
Editura: Pandora M;
Titlul original: Our Souls at Night;
Traducător: Paul Slayer Grigoriu;
Categoria: Literatură Universală.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare